Iată editorialul scris de Angelin Ioan:
Dezminţirea fără niciun rost a premierului Cioloş, legată de faptul că nu este ofiţer acoperit a fost preluată pe larg de presă şi a amplificat efectul public al unor speculaţii, apărute după declaraţia legată de cartelele pre-pay. Scandalul Cioloş-prepay slăbeşte imaginea premierului Cioloş şi este similar prin efectele perfide cu vulnerabilizarea lui MRU pe subiectul vita Kobe.
Dezmințirea naște zvonuri și speculații
Stă în picioare ideea că Dacian Cioloş ar fi ofiţer acoperit? Nu. Dar nici nu contează. Ce contează este efectul public al suspiciunii, rostogolirea subiectului pe o percepţie publică aţâţată de consumul de informaţii despre terorism şi dezbaterea publică dominată de tema serviciilor şi a interceptărilor. Efectul negativ al dezminţirii premierului este atât de amplu pentru că are potenţial de dezvoltare, de rostogolire, de reîncărcare cu zvonuri, speculaţii, declaraţii cu subînţeles – toate tacticile de diseminare ale unei pseudo-informaţii (mai ales în mediul online).
Atacurile, parte a unui joc politic de culise
Care sunt asemănările dintre cazul MRU-vita Kobe şi cazul Cioloş-cartele prepay-ofiţer acoperit? Mecanismul de amplificare mediatică a unei asocieri negative de imagine pe care publicul o face (intuitiv) în legătura cu un politician. Şi mai este o asemănare: atacurile sunt parte a unui joc politic de culise, care dezvăluie vulnerabilităţile politice ale premierului, precum şi adversarii care îl pândesc din spatele scenei pe care aparent o stăpâneşte.
În cazul premierului Ungureanu-vita kobe, era vorba despre vulnerabilizarea de imagine dezvoltată printr-o încadrare mediatică tabloid, căutând să exploateze asocierea cu elitismul şi distanţa faţă de oameni. În cazul lui Dacian Cioloş, este vorba despre o sugestie negativă amplificată mediatic, care se poate prinde pe profilul încă neclar al premierului Cioloş, într-un moment de isterie publică legată de interceptări-servicii-terorism. Dezminţind că nu este un om „al sistemului” premierul nu a făcut decât să atragă atenţia asupra subiectului, într-un context de opinie dominat de discuţia despre „sistem” (cu declinările sale mediatice, detectiviste care stârnesc atenţia şi cresc consumul de ştiri)
Cioloș, vulnerabil și din cauza nesusținerii politice a unui partid
Din punct de vedere politic, asemănarea dintre MRU şi Dacian Cioloş, este că ambii sunt vulnerabili politic din cauza lipsei de sprijin a partidului care firesc ar fi trebuit să-i sprijine. MRU a fost vulnerabil pentru că nu a avut sprijinul PDL. Dacian Cioloş este vulnerabil pentru că relaţia cu PNL este blocată de rivalităţi şi puncte de vedere diferite asupra viitorului.
Dincolo de opinii subiective ale mele sau ale altuia, se poate vedea pe sondaje că premierul a reuşit să se ferească de erodarea produsă de incapacitatea propriei echipe de miniştri. Dacian Cioloş este momentan, un politician cu potenţial de creştere la nivelul unui amplu electorat antiPSD, eterogen, scindat după ce valul de entuziasm din prezindenţiale s-a consumat şi care acum nu găseşte lideri suficient de reprezentativi din PNL. În aceste condiţii, premierul Cioloş este o ţintă politică – se poate spune, până la un punct – cam cum era şi MRU.
„Premierul a vrut să amețească declarația”
Am urmărit emisiunea de la Protv: mesajul a fost controlat pe tot parcursul emisiunii, (se pot revedea răspunsurile legate de creşterea indemnizaţiei pentru mame, de exemplu). Declaraţia legată de cartele a fost următoarea: „au fost folosite cartele prepay din Romania în pregătirea unor atentate în altă parte, în UE….” Acest „în altă parte” nu a fost întâmplător plasat, aparent fără logică şi alambicat alături de precizarea de două cuvinte: „în UE”.
Premierul a căutat să-şi lase spaţiu cu acel „în altă parte” de o eventuală retractare; a vrut să ameţească declaraţia aşa cum fac politicienii când se feresc de cuvinte şi caută să le dilueze prin amestec. „În altă parte” era o formulă mai acoperitoare pentru retractări ulterioare menite să îmblânzeazcă eventuale acuzaţii. Faptul că premierul a ieşit cu dezminţirea despre ofiţer acoperit arată cât de mare a fost presiunea pe Dacian Cioloş pe subiectul cartelelor prepay şi cât de repede premierul şi-a testat o limită de rezistenţă la presiunea mediatică.
Şi asupra lui MRU a fost o presiune mediatică la fel de insidioasă care, fără să atace precis, vulnerabiliza prin împrejmuire şi prin sugestie. Dacian Cioloş este într-un război cu puţin prieteni, ar fi bine să reziste mai ferm data viitoare unor momente de presiune, pentru a nu-şi distruge imaginea. Imaginea sa este pentru moment, o armă care cântâreşte greu într-un context în care sprijinul politic îi lipseşte.
Notă: Titlul de homepage, introducerea și intertitlurile aparțin redacției. Textul aparține autorului.
Lasa un raspuns