Comuna Crucea este așezată în partea de S-V a județului Suceava, la o distanță de 147 km de municipiul Suceava și la 34 km distanță de cel mai apropiat oraș din zonă, Vatra Dornei. Este formată din satele Chiril, Cojoci, Crucea (reședința) și Satu Mare. Se învecinează la N cu orașul Câmpulung Moldovenesc, la N-E cu comuna Stulpicani, la E cu Ostra, la S cu orașul Broşteni, iar la V cu comuna Dorna Arini. Este străbătută de râul Bistrița, și de pâraiele Bârnărel, pârâul Crucii, pârâul Chiril și Leșu. Este o localitate specifică zonei montane a munților Stânișoarei, în vecinătatea Masivului Rarău și a Pietrosului Bistriței. Se află situată pe DN17 B.
În prezent, conform datelor Recensământului General al Populației din 2011, Comuna Crucea are o populație de 2067 locuitori, o suprafață de 15.130 ha, din care 15.054 ha suprafață extravilan și 76 ha suprafață intravilan, cu un număr de 1.032 de locuințe.
Istoria localității și a denumirii
Se spune despre comuna Crucea că, la început, ținutul localității era cunoscut ca „satul de pe pârâul pustiu”. Prima menţiune documentară despre aceste locuri o găsim într-un act de danie al domnului Moldovei Ştefan cel Mare la 1488, prin care, aceste ţinuturi sunt donate ctitoriei sale de lângă Humor și anume Mânăstirea Voroneţ.
În aceste locuri era pe vremea domnului Ștefan, o moşie „pustiită” şi se spune că nişte călugări sihaştri din Slatina Bucovinei au poposit aici şi au făcut un bordei străjuit de o cruce mare din lemn de brad, pe malul unui „pârâu pustiu” care izvora de sub Muntele Tarniţa.
După o vreme, călugării sihaştri s-au retras la Slatina, dar bordeiul şi crucea mare de brad au rămas ca semn al şederii lor. Haiducii care sălăşluiau prin pădurile din jur au descoperit bordeiul şi au socotit locul numai bun pentru a se întâlni, numindu-l în mai multe feluri: ,,pârâul cu cruce”, ,,la cruce” sau ,,la crucea pârâului”.
Despre primii locuitori ai acestor locuri, spun documentele bisericeşti că la început nu cumpărau „loc de la nimeni” ci îşi înjghebau gospodăriile „îngrădind cât loc le era de folos în pădure, pe care o tăiau mai apoi ca să-şi facă loc de bordei”. Populaţia a prins mai vârtos rădăcini pe teritoriul de astăzi după anul 1775, când între munţi s-au refugiat primii români fugiţi de sub ocupaţia austriacă, sau oameni „din partea ţării” care se certaseră cu „boierii şi vechilii”. „În data de 2 decembrie 1781, Macarie, egumenul Mănăstirii Voroneţ, declara comisiei chesaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor din Bucovina, că mânăstirea poseda o silişte dincolo de cordon, pe care s-au făcut două sate Holda şi Crucea”.
Legăturile cu satele vecine erau anevoioase şi se făceau pe cărări, prin păduri, peste munţi pe unde se putea pătrunde „doar cu pasul sau călare”: pe pârâul Bârnărel se putea merge călare, urcând pe firul apei, peste muntele Băda spre Dorne, sau peste Surzi şi Clife către Bucovina spre Humor. Spre ţinutul Neamţului se putea ajunge tot călare, urmând albia râului Bistriţa, așa că exploatarea lemnului şi transportul pe această cale au intrat în atenţia locuitorilor, dând naştere la o nouă ocupaţie-plutăritul.
Ca buni creştini ce erau s-au îngrijit şi de sufletele lor, ctitorind câte o bisericuţă, unde îşi purtau slujbele atât pentru vii cât şi pentru morţi.
Astfel au fost construite bisericuţa din Satu Mare, de către Gavriil Cozan, om gospodar şi cu dare de mână (pe la 1742), şi cea din satul Cojoci, mai veche, care nu mai există azi, dar de la care ne-au rămas cărţile de cult datate în anii 1766 şi 1769.
Amintind de Satu Mare, trebuie făcută menţiunea că la început satul Crucea nu-și avea centrul la „pârâul cu cruce” ci undeva mai la deal, pe apa Bistriței, şi că era cel mai mare sat din împrejurimi. Abia mai târziu satul s-a extins iar gospodăriile s-au răsfirat pe firul apei, tot mai la vale, unde locul era cu mult mai larg şi cu mai multe îndemânări.
Până în anul 1906 când se construiește clădirea Primăriei Crucea existentă și astăzi, satul Crucea aparținea de domeniul moșiei regale de la Broșteni, după anul 1906 când Crucea devine comună de sine stătătoare.
Documentele confirmă că localitatea a făcut de-a lungul timpului, nenumărate „salturi”dintr-un judeţ în altul: Suceava, Câmpulung, Neamţ şi iar Suceava.
Particularitățile economice ale comunei Crucea
Particularitățile economice de evoluție a unui spațiu geografic pot genera noi nevoi și atitudini de dezvoltare, în scopul amenajării unui teritoriu, în funcție de potențialul datului natural al unui spațiu geografic.
În acest sens primele amenajări teritoriale cu scop economic în comuna Crucea se evidențiază prin exploatări forestiere restrânse pentru construcții. Pădurea a constituit din cele mai vechi timpuri pentru locuitorii comunei Crucea, o materie primă de bază în construirea caselor și adăposturilor pentru animale.
Resursele forestiere bogate ale zonei au generat un potențial de exploatare în scop industrial a resurselor forestiere.
În acest sens putem explica plutăritul, una din vechile ocupații ale locuitorilor de pe toată Valea Bistriței montane nu doar a celor de la Crucea. Această activitate consta în transportul lemnului pe râul Bistrița, de la Cârlibaba până la Piatra Neamț sau Bacău. Acest aspect a dus faimă atât în diferite lucrări și chiar în popor prin atribuirea bărbaților locului ca fiind „plutașii de pe Bistrița”.
Transportul lemnului pe Bistrița se efectua cu ajutorul plutelor „pentru ca buştenii să ajungă cu bine la destinaţie, plutele trebuiau legate după o tehnică anume, lemnul adus din pădure şi care urma să fie transportat era legat şi apoi manevrat astfel încât partea subţire să fie în direcţia de mers” . Din anul 1969 odată cu începerea construirii barajului de la Izvorul Muntelui, plutăritul a devenit istorie pe toată valea Bistriței montane.
Într-o eră a industrializării intense în România, dezvoltarea și implementarea unor noi tehnici de exploatare și transport a lemnului, au considerat activitățile de plutărit ca fiind o activitate economică învechită, nerentabilă nevoilor decadei a doua a secolului XX.
În prezent resursele forestiere încă constituie o activitate economică, însă adaptată prezentului, prin exploatări lemnoase în masă, transport rutier, și prelucrare în așa zisele gatere sau mici fabrici de cherestea.
Resursele de natură agricolă prin potențialul ridicat de pășuni și fânețe naturale, au profilat domeniul agricol de activitate al oamenilor locului spre creșterea animalelor.
Resursele naturale de subsol, în urma prospecțiunilor de cercetare geologică a Secției 2 Tulgheș 1965, înființează la Crucea un sector de explorări care evidențiază și conturează zăcământul de uraniu Crucea-Botușana în anul 1983.
Acest factor a contribuit la un asalt important economic în comuna Crucea, prin crearea unor noi locuri de muncă, aport de populație din zonele învecinate, chiar și din alte județe ale țării, care și în prezent constituie principala sursă de venit a locuitorilor din comuna Crucea.
În urma dezvoltării industriale și aportului de populație, consumul de produse alimentare și industriale a crescut, creând oportunitatea dezvoltării comerțului, în mod centralizat prin fostele cooperative de stat înainte de anul 1990, ca în prezent aceste activități să se desfășoare în mod antreprenorial privat.
În ceea ce privește sectorul terțiar al zonei prin activitățile de turism, putem spune că, deși comuna Crucea dispune de un potențial natural bogat spre valorificare turistică, acest domeniu este lipsit de tradiție în zonă, atât în trecut cât și în prezent turismul fiind slab dezvoltat.
Despre școlile din comună
Odată oamenii aşezaţi în aceste teritorii şi-au construit primele bisericuţe din lemn, mici şi sărăcăcioase, următorul pas fiind înfiinţarea şcolilor ca necesitate de învăţare a „cetitului şi socotitului”.
În Moldova şcolile au apărut mai târziu decât în celelalte provincii datorită lipsei de interes a diriguitorilor vremii, cât şi a fondurilor necesare. Astfel, Departamentul Instrucţiunii din Moldova este nevoit în 1853 să dea o „circulară” la 33 de mari proprietari rugându-i să deschidă şcoli în târguri şi sate, nevoile acestora fiind suportate de arendaşii moşiilor, constituind o condiţie de arendare.
Şcoala din satul Crucea a fost înfiinţată (după spusele primului ei învăţător, Gheorghe Creţulescu) în 1864, având drept local o casă ţărănească. Începând cu 1896, „Majestatea Sa Regele a binevoit a clădi şi în satul Crucea un prea frumos local de şcoală, înzestrându-l cu cele trebuitoare…”, inclusiv plata învăţătorului.
Şcoala funcţionează în salturi, până în 1880, când îşi reia activitatea cu un număr de 14 elevi. La începutul secolului XX, mai precis în anul 1905, şcoala funcţionează cu 77 de elevi în patru clase primare.
În anul 1919 are un număr de 63 elevi în şase clase, purtând denumirea de „Şcoala primară rurală mixtă”. De-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri, după instrucţiunile vremurilor: „Şcoala elementară de 4 ani”, „Şcoala elementară de 7 ani”, „Şcoala generală de 8 ani”, „Şcoala generală de 10 ani”, „Şcoala cu cl.I-VIII Crucea”, în prezent având denumirea de „Școala Gimnazială Crucea”.
Școala Gimnazială Crucea este o unitate şcolară cu personalitate juridică. Are arondate următoarele structuri: Școala Primară Cojoci, Grădinița cu Program Normal Cojoci și Grădinița cu Program Normal Crucea. Numărul de elevi crescând de-a lungul timpului a devenit imperios necesară construcţia unui local nou, dat în folosinţă în luna noiembrie 1979, în care se funcţionează şi în prezent.
Școala Primară Cojoci a fost construită tot cu sprijinul Moşiei Regale Broşteni, între anii 1895-1897 şi a funcţionat cam în acelaşi timp cu şcoala din Crucea. Localul care a fost dat în folosinţă la acea dată avea o sală de clasă, cancelarie, cameră de locuit, bucătărie, iar ca anexe, încă o cameră şi două săliţe. Şcoala a fost dată în folosinţă cu mobilierul necesar. Suma cheltuită de Moşia Regală pentru ridicarea şcolii a fost de 3.500 lei, „afară de lemn, var şi nisip”. Donaţiile au fost făcute în majoritate de către Rege: biblioteca şcolii, premiile şcolarilor de la sfârşit de an şi, un fapt demn de remarcat, plata învăţătorilor a suportat-o în toţi aceşti ani.
Modernizată în timp, se înscrie şi astăzi în rețeaua şcolară a comunei Crucea. Dacă la început a funcţionat cu clase „normale”, pe parcurs, scăzând numărul de elevi, găzduieşte în prezent, învăţământul simultan.
Comuna Crucea sub administrarea primarului Dorin Rusu
Primarul comunei Crucea, Dorin Rusu, recunoaște că ultimii anii nu au fost ușori, și asta pentru că situația prin care trece mina de uraniu nu este una bună însă, cu toate acestea, comuna n-a fost ocolită și de lucrurile bune.
În mandatul actual al primarului Rusu a fost modernizat prin betonare jumătate de kilometru de drum comunal (Poiana Bobului-Crucea), a fost amenajată o alee pietonală (437 ml–pavaj printre vile-centru Com Crucea), s-a anvelopat biserica Sf. Nicolae din Cojoci (termosistem, decorativă) și s-a realizat alimentarea cu apă a zonei Lucanu din satul Chiril, zona Lucanu. Un alt proiect important care a fost finalizat este cel de Modernizare a 1,516 km de drumuri comunale în satul Satu Mare și Coasta Șarpelui – Crucea, la care se adaugă repararea și modernizarea Școlii Gimnaziale Crucea.
Prin Programul Național de Dezvoltare Locală comunei Crucea i-a fost atribuit două proiecte respectiv „Modernizare și dotare grădiniță cu program normal, sat Crucea”, având o valoare de 2.357.990 de lei și realizare a două podețe, unul în satul Satu Mare, peste Pârâul Casei, și în satul Cojoci, peste Pârâul Hopainești, cele două poduri având un preț de licitare de 2.283.994,51 de lei.
Primarul Dorin Rusu speră să obțină fonduri europene pe proiectele depuse și în acest mod să dea o nouă înfățișare comunei, a cărui peisaj natural este unic.
Mai trebuie precizat că în cadrul ședinței extraordinare din luna februarie Consiliul Judeţean Suceava a aprobat modernizarea drumului Frasin – Stulpicani – Ostra – Tarniţa – Holda, prin pasul Puzdra, drum care leagă bazinul râului Moldovei de cel al Bistriţei.
Lasa un raspuns