A ierta nu înseamnă a te lăsa umilit, ci înseamnă că eşti mult superior sufleteşte celui care te-a jignit, te-a supărat sau nedreptăţit, iar opinia lui ajunge să nu mai conteze pentru tine. Cei care fac rău voluntar sunt nişte oameni cu sufletul mic. Un suflet mic, nu poate primi la fel de mult ca un suflet mare. Din acest motiv, oamenii cu suflet mare vor avea unde să primească mai multe bucurii de la viaţă, în timp ce oamenii cu suflet mic, nu vor avea unde să primească mai multe bucurii de la viaţă. Unde să încapă acestea dacă nu au spaţiu!?!
Pentru a reuşi să mergeţi pe drumul iertării, începeţi prima oară prin a ierta unele gesturi ale persoanelor cu care intraţi zilnic în contact, gesturi care vă irită, dar care încă nu v-au provocat o supărare mare. De exemplu, iertaţi-vă colegul de serviciu că v-a răspuns mai înţepat, iertaţi-vă prietenul că a întârziat 10 minute, iertaţi-vă vecinul că nu v-a răspuns la salut, iertaţi-vă sora că nu a răspuns la telefon, iertaţi-vă partenerul că n-a gătit chiar bine, etc. Sunt o grămadă de situaţii mărunte cu care ne confruntăm zilnic şi care ne agasează, dar care, iertate, ajung să pară fireşti şi putem astfel evita o răcire fără rost a sentimentelor faţă de cei din jurul nostru.
La rândul nostru, trebuie să ne obişnuim să ne cerem iertare pentru unele greşeli voluntare sau nu, pe care le facem în relaţiile cu ceilalţi. Nu e chiar greu să rostim „iartă-mă!”, iar rezultatele în timp chiar merită efortul. Cu cât spunem mai des „iartă-mă”, „te apreciez”, „te iubesc” şi „mulţumesc”, cu atât sufletul nostru devine mai mare şi capabil de a primi tot mai multe bucurii.
Pentru a-i ierta pe cei care consideraţi că v-au greşit mai mult, pe cei ale căror acţiuni v-au făcut efectiv să suferiţi, începeţi prin a proiecta de fiecare dată când vă gândiţi la ei, gânduri pozitive. Faceţi un efort şi spuneţi în gândul vostru că sunt frumoşi, că sunt buni, că sunt inteligenţi. Apoi, încercaţi să le descoperiţi calităţile… apoi… apoi nu mai contează! Dacă reuşiţi asta, liniştea va coborî în inimile dumneavoastră şi vă veţi simţi mult mai puternici decât ei şi, credeţi-mă, vor simţi asta. Unii vor mai încerca să vă facă rău, dar când vor vedea că demersul lor este fără succes, se vor retrage. Vor evita tot mai des să dea ochii cu dumneavoastră, până vor dispărea cu totul din peisaj, sau vor realiza că au greşit şi îţi vor cere, la rândul lor, iertare.
Iertarea vă aşează gândurile spre direcţia bună, productivă a vieţii. Ea reuşeşte să elimine angoasa, spaima şi ura. Ori fără aceste greutăţi psihice agăţate de dumneavoastră, totul devine posibil, pentru că nimic nu vă mai trage în jos.
Iertaţi, nu aveţi nimic de pierdut!
Lasa un raspuns