Mai scutiți-mă cu toleranța voastră! A fi tolerant nu înseamnă a accepta orice, după cum a trăi într-o democrație nu înseamnă că numai votul minoritarilor contează și că numai ei au drepturi. Mititeii!
Lumea și România în mod special, pare tot mai mult un loc în care minoritarii contează mai mult decât majoritarii. Fie că vorbim despre minoritățile naționale, religioase, sexuale, se vede cu ochiul liber că interesul lor trebuie să primeze în fața interesului avut de cei majoritari. Brusc, în aceste cazuri, principiul democrației în care majoritatea stabilește direcția care trebuie urmată, nu este bun. Ba mai mult, toți cei care alcătuiesc majoritatea sunt puși în aceeași oală și etichetați ca proști, regresivi, retardați, în timp ce unicul adevăr, crema intelectuală a societății, floarea moralității întruchipate se află tot timpul în tabăra minoritarilor. De fapt, în tabăra respectivă găsim niște forme fără fond cu gura mare, care trebuie să țipe și să se isterizeze când își apără cauza, pentru că altfel nimeni nu-i bagă în seamă. Este drept că mulți dintre apărătorii minorităților sunt blindați de diplome, au o imagine pe care sistemul ăsta păcătos pe care îl tot suportăm de 30 de ani le-a construit-o destul de bine, cât să lase impresia că sunt cineva în societate, dar bat pariu cu oricine, că peste 30-50 de ani, nimeni nu își va aminti de ei. Timpul îi va judeca așa cum merită. Sunt goi pe dinăuntru și bine îmbrăcați pe dinafară. Singurul lor merit este acela că s-au lipit de cine trebuie, au pupat pe cine trebuie în fund și slujesc eficient mai departe pe cei care le permit să-și trăiască închipuirile mai departe. Pentru că în mintea lor extrem de redusă, chiar cred că au vocație istorică, că sunt modele sociale, că sunt valori. Timpul va demonstra că sunt simple nulități, sau cineva care are la dispoziție mai mult timp și mai mult de 500 de cuvinte ca să-și facă materialul.
Culmea este că trăim niște timpuri în care majoritatea a ajuns să se teamă de minoritate. De fapt, nu știu dacă este vorba de teamă sau de silă. Pentru că ai de-a face cu niște ființe minoritare care deși propovăduiesc toleranța, nu au nici cea mai mică deschidere spre un dialog civilizat, bazat pe argumente, ci se agită ca niște maimuțe în călduri, acoperind tot discursul oponenților cu un val de clișee urlate în gura mare, identice de fiecare dată, pentru că nu sunt în stare intelectualii lui pește prăjit, împreună cu activiștii lui Barbă-albastră să producă niște argumente raționale, organizate sub forma unor discursuri care să demonstreze majorității, că aceasta din urmă greșește în relația cu ei. Pur și simplu nu pot să facă asta, pentru că nu au cu ce. Dacă ar face-o, majoritatea asta care este culmea de proastă ce e, ar înțelege totuși pricina agitației și i-ar lăsa să-și vadă de treabă mai departe. Fie că e vorba de treaba mare, treaba mică, sau treaba aia…
Lasa un raspuns