Colectivul de cadre didactice de la Liceul Tehnologic “Ștefan cel Mare“ Cajvana transmite condoleanțe familiei profesoarei Popovici Aurelia, care a trecut în neființă.
Lacrimi, flori şi o ultimă mângâiere a soarelui
Adio, doamnă profesoară Popovici Aurica!
Vestea trecerii în nefiinţă a căzut ca un trăsnet peste familie şi comunitatea din Cajvana. Telefoanele au început să sune, răspândind cumplita veste. Cei ce au cunoscut-o, aflând vestea, au început să se anunţe unii pe alţii.
Clopotele bisericii, cu glasul lor trist, au dat de ştire comunităţii, că cea care altă dată, plină de vigoare le-a încântat viaţa, a plecat acum la cele veşnice. Rând pe rând, rudele, cunoscuţii, colegii de breaslă din judeţ şi nu numai, foşti elevi, întreaga comunitate, au ţinut să treacă prin faţa sicriului, în care se afla trupul neînsufleţit, pentru a aduce un ultim omagiu celei care a fost “Doamna Profesoară Popovici Aurica”.
Ca orice dascăl, şi-a iubit cu credinţă şi pasiune meseria, fiind calificată într-un domeniu pe cât de nobil pe atât de frumos…matematica, învăţând şi instruind generații de elevi.
La împlinirea vârstei de pensionare, d-na profesoară s-a pensionat, dar nu s-a putut împăca cu gândul să stea acasă, departe de procesul de învăţământ, aşadar a servit în continuare învăţământul, suplinind la catedra de matematică.
Împlinită pe plan profesional, s-a împlinit şi pe plan familial, căsătorindu-se cu d-l Popovici Constantin, tot profesor de matematică, din a căror căsătorie au rezultat doi copii: Gabriela şi Ionel. Nepoții reprezentau primăvara vieţii ei. Îşi dorea mult să-i vadă crescând sub ochii ei, şi alături de părinţi să participe activ la creşterea şi educaţia lui, dar nu totdeauna reuşim să realizăm ceea ce cu multă ardoare ne dorim.
Luni, 11 februarie 2019, d-na profesoară este condusă pe ultimul drum. Numeroasele coroane aduse au demonstrat preţuirea şi respectul de care s-a bucurat ca profesor şi ca om.
Colectivul de cadre didactice de la Liceul Tehnologic “Ștefan cel Mare“, Cajvana este alături de familia îndurerată rugând pe bunul Dumnezeu să primească sufletul răposatei acolo unde numai oameni buni, ca Domnia Sa, îl merită.
“Adio, doamnă profesoară !“
Vă dorim ca drumul spre veşnicie să vă fie presărat cu flori şi vă asigurăm că noi toţi, cei care v-am cunoscut, nu vă vom uita niciodată. O lacrimă plină de pioşenie, ne va cădea mereu pe locul unde veți petrece veşnicia.Colectivul de cadre didactice de la Liceul Tehnologic “Ștefan cel Mare“ Cajvana
Lasa un raspuns