Într-un strigăt de revoltă împotriva distrugerii ecosistemului național pentru un simplu profit material, OMUL Nicolae Dărămuș încearcă să sensibilizeze privitorii pentru a-i readuce din starea de consumatori în starea de membri ai vieții sălbatice, de cosimțitori ai creației Domnului. Undeva la limita dintre imagine și cuvânt, la îngemănarea sufletului nostru cu natura acestui fost colț de rai, ecologul caută ritmurile ancestrale pe care le momește către prezentul imediat și, în pofida ideilor preconcepute, ne trezim aprobând comuniunea cu natura, necesitatea de a o păstra ca parte integrantă din viața noastră și ca parte a moștenirii pe care o lăsăm urmașilor noștri.
Poveștile lui Nicu ne poartă din raiul celor care nu cuvântă în iadul acelora care, pentru un profit material, distrug acest rai, oriunde îl pot găsi. Un extremist al cuvântului demn de Green Peace, un acerb cititor al lucrărilor de specialitate, dar, mai presus de toate, un călător pe drumurile fără poteci care vânează cu aparatul de fotografiat adevăruri mute, scriitorul este un campion al cauzelor pierdute ale cărui expoziții vor să trezească conștiințe.
Având privilegiul de a-i fi apropiat, l-am întrebat de ce face ce face. Mi-a răspuns că dacă fiecare expoziție, fiecare poveste, trezește numai o singură conștiință, dacă un singur tânăr renunță la pasiunea vânătorii pentru a deveni pasionat de fotografia artistică, de literatura ecologistă sau de călătorii în sânul naturii sălbatice, înseamnă că toată munca lui n-a fost în zadar. Mai multe voci conștiente înseamnă că mesajul ajunge la alți și alți recipienți și șansa de a ne salva planeta, chit că în ceasul al 13-lea, trece dincolo de plus, spre pozitiv.
Au fost destul de mulți oameni la acest eveniment, oameni care nu s-au sfiit să participe la discuțiile generate de diversele teme abordate, dar cel mai mult m-a impresionat atât prezența, cât mai ales implicarea domnului Mircea Petrariu, director al Shopping City Suceava. Comentariile sale au demonstrat o profundă cunoaștere a temelor abordate și au contribuit la cursivitatea actului artistic și social.
Părerea mea este că asemenea întâmplări ajută la îndepărtarea momentului în care vom mai vedea animale sălbatice numai la televizor sau în grădini zoologice. Omenirea a reușit să distrugă mare parte din lanțul trofic care a stat la baza apariției sale iar eco-arta este doar o prefață a momentului în care vom sta la coadă într-o grădină botanică ca să putem admira zborul pufului de păpădie.
Lasa un raspuns