Nicolae Dărămuș poate fi definit în mult prea multe feluri ca să poată fi înțeles cu adevărat, el făcând parte dintr-un regn pe cale de dispariție, cel al oamenilor eco-dependenți. O încrucișare improbabilă de medic internist cu eco-terorist, scriitorul Nicolae Dărămuș este în fapt doar o aberație druidă într-un mileniu al religiilor complicate, un tălpaș încăpățânat care își calculează viața în pași.
Dezbrăcat de lozinci mesajul său este direct, însănătoșiți-vă lumea sau pregătiți-vă s-o pierdeți, și este nevoit să-l spună singur, mereu, indiferent dacă audiența este un stadion sau o singură persoană. O singură nouă conștiință trezită înseamnă o șansă în plus pentru omenirea acestei planete. Ascultând patosul cu care își pledează cauza, pierdut în lumea sugerată de fotografiile lui, m-am întrebat care este probabilitatea ca demersul scriitorului să depășească vacarmul manelelor și chiar dacă există vreuna, câți oameni se vor opri din mestecatul semințelor ca să asculte un mesaj care să-i oprească de la distrugerea naturii.
După părerea mea, și îmi cer scuze pentru ea, șansa ca acest Sisif ecologist să schimbe ceva este minimă, deoarece ea este contracarată de toată propaganda consumismului, de toată mafia intereselor din spatele acestei propagande. Și totuși, s-a mai întâmplat în istoria lumii ca o singură voce să răsune peste vacarmul mulțimilor, iar o șansă cât de mică este mult mai mult decât nimic.
Există scenarii apocaliptice îndeobște ascunse sub forma romanelor de anticipație științifică, în care omenirea trăiește în niște domuri etanșe, deoarece planeta a devenit un deșert mai mult sau mai puțin atomic. În toate aceste scenarii există un mic spațiu protejat, în care oamenii încearcă să salveze ecosistemul planetar. Fronda lui Dărămuș este un îndemn clar de a salva ce se mai poate salva, habitatul uman, sau dacă asta vă face să gândiți, Creația Domnului.
Nu intenționez să traduc mesajul lui Nicolae Dărămuș și nici să mă substitui lui în cruciada pe care o poartă, dar îmi permit să vă invit să îi citiți cartea, vă asigur că merită, și pentru a vă hotărî, vizionați câteva fotografii despre o lume pe care ați uitat-o, dacă măcar ați cunoscut-o cândva. Aceste fotografii sunt doar câteva din miile de asemenea instantanee vânate de un Nicolae Dărămuș pedestru, prin locurile unde nu există șosele. Într-un mesaj ce însoțea aceste imagini, Nicolae Dărămuș susține că a avut noroc să fotografieze un cocoș de mesteacăn în zbor, dar eu spun că norocoșii suntem noi, deoarece el ne pune în față rezultatul a mii de ore petrecute în sihăstria naturii.
Lasa un raspuns