După părerea mea, este un talent deosebit să câștigi dragostea și încrederea copiilor sau elevilor de orice vârstă, un talent pe care nu ți-l poate preda niciun profesor, pe care nu-l poți găsi în nicio metodă de predare, pentru simplul fapt că este un talent nativ și, din păcate, destul de rar întâlnit. Folosind dragostea pentru copii și pentru muzică drept metodă și sufletul propriu, însoțit de răbdare și bunăvoință, drept unealtă, profesorul Ciulei reușește să călească la elevii săi caractere puternice iar munca lui atrage în jurul său alți oameni cu suflet aflați în căutarea unui debușeu pentru dragostea lor de frumos. Faptul că oameni maturi au încredere în Profesor pentru a da frâu liber copilului din ei, indiferent dacă sunt directori de bancă, avocați sau militari din trupele de elită, nu face decât să-mi întărească definitiv convingerea că “fenomenul Dorohoi” este mult mai mult decât o școală particulară de chitară, fiind o forjă de caractere din care apar elementele care vor sprijini apariția unui viitor mai luminos.
Cum am spus și în primul articol, toți cei care au urcat pe scenă sunt remarcabili și meritorii chiar dacă unii dintre ei aveau doar câteva ore de pregătire, dar, cu riscul de a părea neprofesionist, îmi voi permite să-i menționez pe cei care mi-au atras atenția. Mai întâi mi-a plăcut Elisabetta Antonescu și nu numai pentru că este îngeresc de frumoasă, ci și pentru că deși avea doar 11 ore cu Liviu, demonstra seriozitatea unui adult și o lipsă de trac uluitoare. Continuând în ordinea vârstei, mi-a plăcut în mod deosebit Teodor Ștefan atât pentru stăpânirea instrumentului cât și pentru controlul asupra vocii; sunt sigur că dacă schimbarea vocii la adolescență va trece cu bine, vom auzi multe despre acest copil.
Următoarea, exclusiv în ordinea vârstei, este Petra Cozma, a cărei voce extraordinară este prea mare pentru o elevă în clasa a cincea, dar vă asigur nu va trece prea mult timp până va câștiga festivaluri și concursuri. Dintre cei “mari” adică elevi din clasele a șaptea sau a opta, mi-au plăcut “consacrații” Vlad Calimandruc, a cărui hotărâre de a face ore cu Liviu Ciulei, deja 66, își arată roadele și Sebastian Ionel care, deși are numai 14 ani, este deja un cantautor apreciat. În spectacol a apărut și un elev ceva mai mare, liceean, Cosmin Molociniuc care, pentru o parte a melodiei pe care a interpretat-o într-o engleză foarte corectă, a ales să se acompanieze cu o măsuță și un pahar de plastic (cup song), demonstrând reale capacități ritmice.
Lista preferințelor nu ar fi completă fără Claudiu Păvăleanu, un OM deosebit din foarte multe alte puncte de vedere care nu prezintă însă interes pentru acest articol. La patruzeci de ani, el a decis să dea curs unei pasiuni din copilărie și, după numai douăzeci de ore, a urcat hotărât pe scenă, demonstrându-și hotărât talentul. Deși, mai mult ca sigur, nu urmărește o carieră muzicală, el demostrează că frumusețea muzicii și poeziei își pot face loc în viața noastră în foarte multe feluri. Claudiu și ceilalți elevi maturi ai lui Liviu, împreună cu Cristian Ionel, tatăl lui Sebastian, au format un cerc de prieteni care sprijină cât și cum pot ascensiunea copiilor talentați. Era normal ca, pe măsură ce s-au făcut remarcați prin activitatea lor, Liviu Ciulei și prietenii săi să cunoască oameni din sfera folkului cum ar fi Sorin Poclitaru sau Dan Ovidiu Ilcuș și cercul se extinde, val după val, în beneficiul copiilor talentați de la Dorohoi sau Botoșani.
Lasa un raspuns