Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” și-a comemorat ocrotitorul

Dimitrie Suceveanu, al cărui nume îl poartă Grupul Psaltic al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, a fost comemorat marți, 17 ianuarie 2023, pentru a marca împlinirea a 125 de la mutarea sa la cele veșnice. Totodată, 210 ani s-au scurs de la nașterea acestui melod cu o voce de excepție ce impresiona prin timbralitatea baritonală, protopsalt al Catedralei Mitropolitane din Iași, traducător și compozitor de muzică psaltică.

Pentru a marca acest moment, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, prin Sectorul Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească, Sectorul Cultural și Sectorul Media și Comunicare, împreună cu membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, coordonați de arhid. Nifon Baciu și dirijați de arhid. Ilie Leonte, au fost prezenți în Cimitirul Eternitatea din Iași, la mormântul marelui compozitor de muzică psaltică.

Evenimentul desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic a debutat cu săvârșirea slujbei de Parastas de către arhim. Valerian Radu, Mare Eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, împreună cu pr. dr. Constantin Oprea, Consilier Cultural, pr. Ștefan Mihalcea, Consilier al Sectorului Media și Comunicare, pr. prof. dr. Vasile Nechita, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Ovidius din Constanța și paroh al Bisericii „Sfântul Andrei” din Iași, și pr. Grigore Timoftescu, de la Parohia „Sfântul Nicolae” Socola – Iași. După încheierea slujbei de pomenire, a fost evocată personalitatea Paharnicului Dimitrie Suceveanu.

Prima cuvântare a fost susținută de arhid. dr. Vasile Demciuc, lector la Facultatea de Istorie și Geografie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care a creionat portretul ocrotitorului Grupului Psaltic, prezentând principalele repere biografice, dar și importanța covârșitoare a acestuia în „românirea” cântărilor bisericești. În plus, părintele arhidiacon a prezentat pliantul Un clasic român al muzicii psaltice, realizat cu acest prilej de către Daniela Livadaru, profesor de religie și colaborator al Sectorului Media și Comunicare a Centrului Eparhial Suceava. Lecturând această broșură, cititorii îl pot cunoaște pe Paharnicul Dimitrie Suceveanu nu doar prin prisma activității sale muzicale, ci și prin virtuțile cu care s-a înveșmântat.

Pr. prof. univ. dr. Vasile Nechita a evidențiat o latură mai puțin cunoscută a celui care a fost protopsaltul Catedralei Mitropolitane între anii 1844-1890, și anume mărinimia și preocuparea permanentă de a sprijini activitatea Bisericii prin numeroasele danii făcute de-a lungul timpului mai multor lăcașuri de cult din Iași, cum ar fi: Biserica „Sfântul Nicolae” – Socola, Biserica „Sfântul Nicolae” Domnesc, Biserica „Schimbarea la Față” Albă, Biserica „Sfântul Apostol Andrei”.

O confirmare în acest sens o constituie Testamentul alcătuit la 21 septembrie 1893 de însuși Dimitrie Suceveanu, despre care a vorbit pr. Grigore Timoftescu, punctând câteva aspecte inedite, cum ar fi dorința de înființare a unei școli de fete și băieți care să poarte numele său și al soției Ecaterina. De asemenea, a reliefat legătura sufletească dintre Biserica „Sfântul Nicolae” – Socola și compozitorul sucevean care a donat parohiei casa în care a locuit și patru stânjeni de pământ, cerând ca veniturile să fie folosite atât pentru îngrijirea lăcașului de cult, cât și pentru cumpărarea de manuale școlare pentru elevii săraci.

Evenimentul omagial inițiat de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” din dragoste și recunoștință față de cel al cărui nume îl poartă se înscrie în seria activităților dedicate Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalților).

Grupul a fost constituit în luna noiembrie a anului 2020, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Membrii acestuia sunt slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale, preoți și diaconi, cu studii teologice și conservator.

Informațiile despre viața lui Dimitrie Suceveanu sunt relativ puține, dar foarte valoroase, profilul său biografic fiind completat de mărturiile celor care l-au cunoscut, dar și de acțiunile sale.

Anul nașterii este considerat 1813, fiind al treilea copil al teslarului Ștefan și al Achilinei, suceveni mutați în Iași, în zona Bisericii „Sfântul Ioan cel Nou” Nicoriță (Tătărași).

După urmarea ciclului primar la „Școala de la Trei Ierarhi”, a absolvit  Școala de Psaltichie (de cântăreți bisericești) din Iași, întemeiată de mitropolitul Veniamin Costache în 1805, unde profesor i-au fost grecul Grigorie Vizantie. Și-a perfecționat tehnica sub îndrumarea protopsaltului Gheorghe Paraschiade și a dascălului Nicu Dimcea cel tânăr, afirmându-se ca unul dintre primii psalți români care, format la școala grecească, luptă pentru afirmarea specificului autohton în cântarea bisericească.

După ce a fost psalt la bisericile „Sfântul Ioan” (Zlataust?/Nicoriță?), „Sfântul Pantelimon”, Barnovschi și „Schimbarea la Față” Albă din Iași, a fost numit cântăreț (psalt) II la Catedrala Mitropolitană din Iași, cu titlul de lampadar (1837-1844). Din 1844 și până la pensionarea sa în 1890 a condus strana dreaptă a Catedralei Mitropolitane (protopsalt), fiind totodată și profesor de muzică și director al Școlii de cântăreți bisericești din Iași (1848-1890).

A desăvârșit procesul de „românire” a cântării bisericești,  inițiat de ieromonahul Macarie și continuat de Anton Pann, astfel încât în lăcașurile de cult  „muzichia” să fie interpretată în limbă română,  respectând însă canoanele Artei Psaltice.

În reeditarea operelor ieromonahului Macarie, „Theoreticonul”, „Anastasimatarul” și „Irmologhionul”, dar și în operele personale, originale, Dimitrie Suceveanu demonstrează nu doar o fină ureche muzicală, ci și sensibilitate și creativitate, o bună cunoaștere a limbii române și înțelegere a subtilităților teologice. Cea mai cunoscută operă a sa o reprezintă Idiomelarul (1856-1857), care cuprinde în trei tomuri cântările sărbătorilor de peste an și cele din perioada Triodului și, respectiv, a Penticostarului.

A fost căsătorit cu Ecaterina Petroviciu, dar nu au avut copii. A trecut la cele veșnice în 18 ianuarie 1898, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași.