Intransigenta lege menționată în primul articol stipulează clar că beneficiarii unei pensii de boală de gradul 1 sau 2 nu au voie să presteze nicio activitate care generează venituri. Trecând deocamdată peste iraționalitatea acestei hotărâri arbitrare care distruge spiritul legii în favoarea unor hotărâri restrictive menite să apere veniturile statului, vă invit să analizăm cazul lui Lian, care poate fi ușor generalizat la toți artiștii.
În perioada 2010-2014, Lian a adunat venituri din drepturile de autor în valoare de mai puțin de 500 de lei, dar legea susține că un singur leu este suficient pentru ca pensia de boală să fie suspendată PE UN AN. Drept pentru care, în temeiul legii, bolnavului de cancer, mai precis leucemie, Cubleșan i se impută 5375 lei. Așa cum am mai spus, legea nu admite excepții dar asta nu înseamnă că nu poate fi atacată, ceea ce și intenționăm să facem, în speranța că, dacă guvernanții trec peste această problemă, măcar Avocatul Poporului s-ar putea sesiza și ar putea cere introducerea de excepții la anumite articole din legea 263.
Cum nu suntem specialiști în drept, ne vom mulțumi să evidențiem lanțul de lucruri iraționale conținut în numita lege. Legea spune clar că beneficiarul unei pensii de boală nu are voie să presteze activități care aduc venituri. Pentru moment să spunem că suntem de acord, dar să incluzi la categoria venituri drepturile de e autor este absurd deoarece acestea pot proveni din activități creative desfășurate cu mult timp înaintea acordării pensiei de boală. Mai mult decât atât, dacă boala este atât de gravă încât să împiedice asiguratul să presteze o muncă fizică timp de 8 ore pe zi, asta nu înseamnă că bolnavul nu poate să scrie o poezie, să compună un cântec sau să scrie o carte. Ca să nu mai vorbim de impactul emoțional pozitiv al creației pentru un om bolnav, impact recomandat de medici pentru tonifierea spirituală a suferinzilor în lupta cu bolile cronice.
Legea trebuie să fie fermă, intransigentă și sigură dar nicăieri nu scrie că trebuie să ne temem de ea, apriori. Mă gândesc că orice bolnav ajuns în incapacitate de muncă ar da orice să se însănătoșească, dar Statul le face serviciul acesta pe gratis dacă au îndrăznit să câștige un leu. Numai că iraționalul continuă și în aplicarea legii. După constatarea existenței drepturilor de autor, Oficiul de Pensii îl penalizează pe Lian cu 5375 lei ce urmează să-i fie opriți din aceeași pensie de boală pe care tocmai a constatat că asiguratul n-o merită. Acesta este un rebus legal: ori Valerian Cubleșan are dreptul la pensie de boală și atunci poprirea e caducă, ori n-are dreptul și atunci pensia trebuie sistată, urmând ca prejudiciul adus statului să fie recuperat din celelalte venituri ale bolnavului.
Pe timpul documentării despre acest caz, am aflat cu surprindere că nu e primul și nici cel mai bizar dintre cele asemănătoare ceea ce îmi ridică mari semne de întrebare despre moralitatea legiferatorilor și competența celor chemați să se îngrijească de nevoile cetățenilor României.
Lasa un raspuns