Avatarurile lui Valerian Cubleșan continuă, deoarece legea 263 este atât de intransigentă încât obligă persoane netransportabile să se prezinte de două ori pe an la comisii care să constate că celor cu membre amputate nu le-au crescut mâinile sau picioarele, iar celorlalți nu le-a dispărut diabetul, melanomul sau hipertensinea. Cu altă ocazie vom vorbi despre aceste comisii și valoarea lor, acum vorbim despre o hotărâre arbitrară, devenită lege imuabilă pentru că a fost votată de niște oameni ajunși demnitari, deși cel puțin teoretic, au fost aleși de cetățeni ca să le apere interesele.
Dacă majoritatea legilor pedepsesc abuzuri, legea 263 pedepsește boala, ca și cum ar exista măcar unul dintre respectivii bolnavi care n-ar da orice ca să fie sănătos. Dintr-o patologică dorință de a limita posibilele abuzuri, legea 263 le interzice bolnavilor să aibă preocupări creative și, în pofida cuantumului derizoriu al pensiilor de boală, să câștige UN LEU din alte activități, fără să țină cont de realitate. Aș fi curios dacă parlamentarii ar putea să-mi explice de ce unui bolnav de cancer îi este interzis să scrie, să picteze sau să compună muzică, unui om cu picioarele amputate îi este interzis să lipească plicuri sau să facă programe de IT… și exemplele pot continua.
Îmi propun să mai descopăr și alte legi abuzive dar, pentru moment, este mai important să încerc să găsesc un răspuns logic la întrebarea – cine este statul? – din moment ce legea 263 demonstrează clar că scopul ei este acela de a limita sumele pe care Statul le plătește asiguraților. De ce este Statul îndreptățit să pedepsească oamenii bolnavi și ce legătură este între o boală incurabilă pe care nu și-a dorit-o nimeni și activitatea artistică, mai ales când aceasta este rezultatul câtorva ore pe săptămână în decursul mai multor ani? Statul n-are nici o problemă să impoziteze activitatea acestor oameni dar, se consideră furat și-i pedepsește cu reținerea pensiei pe un an de zile. Cei de la Oficiul de Pensii nu au ce face, asta-i legea, dar noi continuăm să întrebăm de ce asta e legea, care sunt motivațiile ei?
Prefațând încheierea acestui ciclu în care mă voi strădui să prezint cât mai multe posibile răspunsuri la această întrebare, azi vreau să închei cu o concluzie amară. Mult trâmbițata protecție socială cu care PSD s-a fălit 25 de ani se regăsește mai mult în promisiuni, dar legile aprobate de Parlament sunt toate în favoarea Statului și împotriva cetățenilor. Singurul lucru care ne este permis este să plătim taxe, impozite și accize, restul ne este interzis într-un fel sau altul. Toate drepturile noastre teoretice dispar după blindaje legale care ne opresc să ajungem la ele.
Lasa un raspuns