Pentru asta, pe lângă nevoile umane naturale, firești, s-a creat o întreagă industrie a necesităților artificiale care funcționează ca un drog, în sensul că produsele respectivei industrii dau dependență. Adică simți nevoia să consumi tot mai mult. Să luăm exemplul abonamentelor de telefonie mobilă. La început îți iei al doilea abonament ca și cost (doar nu îl vei lua pe cel mai mic ca să pari un sărac în ochii vânzătorului dar mai cu seamă a vânzătoarei), care se ridică la 7 euro lunar. În mintea ta îți găsești următoarele argumente pentru alegerea făcută:
- în primul rând (și subliniez asta), nu pari un sărac în ochii consultantului de vânzări;
- în al doilea rând știi că acest tip de abonament îl are și Mihai, Ion (căruia de fapt îi spui Jhon pentru că nu e cool, pentru că românismul numelui său îți zgârie trompa lui Eustachio), Gheorghe (a se citi Horhe din același motiv ca Jhon), Măriuța (sau Mary), Andreea (Deea, bineinteles) sau Mihaela (Ella, desigur) ș.a.m.d., când de fapt adevăratul motiv pentru care și ei au ajuns în posesia abonamentului de 7 euro este de fapt motivul numărul 1;
- în al treilea rând consideri că 100 de minute naționale și internaționale în rețele fixe și mobile, plus cele 2.000 de minute în rețea și cei 200 de MB de internet sunt arhisuficiente pentru o persoană echilibrată și rațională ca tine;
- în al patrulea rând, te poți lăuda cu telefonul nou, șmecher, pe care nu ți l-ai putea permite dacă l-ai lua la liber, musai cu touchscreen și ecran mare, dacă se poate chiar de televizor (nu contează că mai mult de 24 de ore nu te ține încărcat nici bătut) iar vreo săptămână ești vedeta familiei și eroul de netăgăduit al bunicilor tăi care te admiră că din salariul tău mic ai reușit să cumperi așa un telefon, semn clar pentru ei că ai reușit sa înțelegi cum trebuie prețuit banul, (evident că nu le vei explica tărâșenia);
- în al cincilea rând ești atât de mulțumit de primele 4 motive încât ești sigur că ai dat dovadă de o supremă înțelepciune în alegerea făcută, mai cu seamă în ceea ce privește motivul numărul 1.
Pentru moment ești foarte încântat de alegerea făcută și consideri că acest abonament este cea mai bună soluție pentru necesitățile tale curente în ceea ce privește telefonia mobilă. Ce folos că după 3-4 luni de zile parcă începi să-ți dai seama de neajunsurile acestui abonament. Parcă cele 100 de minute sunt prea puține, internetul se termină mai tot timpul, iar cele 2.000 de minute în rețea nu îți sunt suficiente pentru a-ți supraveghea iubitul/iubita cât timp este la servici printre atâtea ispite, sau în drumul spre casă, că doar ispitile apar la tot pasul, sau chiar la magazinul din colț când îl trimiți după tampoane sau prezervative, că doar cine știe cum îi poate zâmbi casierul/casiera și doar tu știi sigur că în cele 3 minute de interacțiune se poate naște o mare idilă și-atunci mai bine vorbiți la telefon. Ca să nu mai vorbim despre discuțiile telefonice interminabile de noapte bună, unde sub drăgălășeniile de copil retardat ca „puiuțul meu drăguțel”, „îngeraș pufos”, sau „suflețelul meu plăpând” stă bine pitită o gelozie bolnavă ca nu cumva partenerul să apuce înainte de somn să se uite pe Facebook la o matracucă sau un matracuc și s-o/să-l viseze. Dacă cumva discuția se încheie mai devreme decât anticipezi, că omul chiar o fi obosit după o zi de muncă, musai activezi net-ul și începi să-i urmărești activitatea: este online, nu este online, dacă pupicul de noapte bună a coincis cu minutele de când nu mai e activ pe Facebook, trebuie să vezi cui i-a dat like, de la cine a primit, cui i-a comentat, trebuie să-i accesezi contul că dacă nu-ți dădea parola evident că nu te iubea și avea ceva de ascuns, o grămadă de treabă care consumă MB-ții mai ceva ca guvernul bugetul țării. Pffff câta munca! La un moment dat parcă începe a-ți fi ciudă că te-ai lăcomit la 3 euro, cât era abonamentul următorul, unde aproape totul e dublu și n-ai mai fi pătimit într-un asemenea hal. O mai duci poate așa vreo 6 luni, după care îți iei inima în dinți, zici că poți renunța la un pachet de țigări sau la 3 beri și te întorci la shop unde îți modifici abonamentul, nu înainte de a verifica dacă nu poți să-ți iei un telefon nou că parcă și asta pe care îl ai de 9 luni e cam depășit… și tot așa mai departe… Toată viața, indiferent de produsele sau serviciile acumulate: ai nevoie de mai mult, mai mult, tot mai mult, chiar dacă atunci când nu le aveai puteai trăi foarte bine și fără ele.
Acestea sunt nevoi create de o societate bolnavă, lipsită de educație. Cu cât educația va fi mai deficitară, cu atât nevoile artificial create vor fi mai multe și mai bine primite de masele de oameni. Sistemul educațional din zilele noastre pregătește pentru societate doar consumatori. Se crează o cultură a consumerismului cu ajutorul școlii și televizorului, ca să nu mai vorbim și despre impactul internetului. Datorită acestui tip de educație promovat de societate, John Taylor Gatto consideră că putem observa următoarele:
- Copiii din ziua de azi nu mai au niciun interes pentru lumea adulților. Acest lucru sfidează o experiență de mii de ani, în care preocuparea principală a tinerilor era să studieze atent fiecare mișcare a oamenilor mari. Dar nimeni nu-și mai dorește în ziua de azi ca cei mici să crească mari, în niciun caz înșiși copiii.
- Copiii din ziua de azi nu au aproape niciun sentiment de curiozitate, iar rarele dăți când îl au, el este tranzitoriu. Nu se pot concentra prea mult timp, nici măcar asupra lucrurilor pe care le fac de bună-voie.
- Copiii din ziua de azi au un simț subdezvoltat al viitorului, al modului în care mâine este inextricabil legat de azi. Ei trăiesc într-un prezent continuu: momentul precis în care se află reprezintă granița conștiinței lor.
- Copiii din ziua de azi sunt anistorici: n-au nici cea mai vagă idee despre cum trecutul le-a predestinat propriul prezent, cum le limitează alegerile și le modelează valorile și viața.
- Copiii din ziua de azi sunt cruzi unul cu altul; le lipsește compasiunea pentru necazul altuia; își bat joc de neputințele celorlalți; îi disprețuiesc pe oamenii la care se vede prea clar că au nevoie de ajutor.
- Copiii din ziua de azi simt stânjeniți în fața raporturilor intime ori a candorii. Ei se simt depășiți de situație când au de-a face cu o intimitate autentică, din cauza unui vechi obicei pe care l-au deprins, acela de a ascunde o personalitate secretă în adâncul unei alte personalități exterioare pe care și-au dezvoltat-o din frânturi și bucățele artificiale de comportamente împrumutate de la televizor, sau pe care au dobândit-o ca să-i manipuleze pe profesori. Deoarece nu sunt ceea ce se prezintă a fi, ei nu reușesc să se ascundă prea bine în cadrul raporturilor intime, așa că relațiile intime trebuie evitate.
- Copiii din ziua de azi sunt materialiști, urmând exemplul profesorilor de școală care, în mod materialist, „notează totul” și al mentorilor de la televizor, care pun la vânzare absolut tot ce există în lume.
- Copiii din ziua de azi sunt dependenți, pasivi și sfioși în fața noilor provocări. Această sfială este de multe ori mascată de o bravură de suprafață sau de supărare, ori de agresivitate, dar sub toate acestea se ascunde o deșertăciune lipsită de curaj.
Majoritatea ne plângem că societatea în care trăim are valori tot mai puține. Așa este! Datorită nevoilor artificial create, omul nu mai are efectiv timp pentru el însuși. El este condiționat de mic să alerge pentru mai mult, de cele mai multe ori după lucruri fără importanță, dar care îi conferă un statut, cum ar fi notele mari. Pentru acestea, elevul trebuie să cumpere auxiliare, să lucreze acasă, să lucreze la școală, să ia meditații, să participe la activități extrașcolare care nu-i provoacă nicio plăcere și asta la fiecare obiect de studiu în parte. Când să mai aibe timp de el însuși, când să se cunoască mai bine, când să-și formeze un plan de viitor coerent care să-i permită să evolueze personal corespunzător? Efectiv nu mai are timp pentru aceste lucruri! Timpul lui, indiferent că vorbim despre un elev, un tânăr sau un matur, se împarte între școală/servici, televizor și internet. Pur și simplu nu mai există perioade semnificative de timp în viața noastră pentru a experimenta altceva. Iar dacă nu experimentăm, cumpărăm experiența de-a gata, doar trăim niște vremuri în care companiile produc orice….
Lasa un raspuns