„Mai are Crăciunul același sens ca odinioară?”

de Dragoş Huțuleac

„Mai are Crăciunul același sens ca odinioară?” În iureșul publicităților agresive, al reducerilor spectaculoase și al presiunii de a cumpăra cadouri, Crăciunul pare că și-a pierdut…„magia”. Dar este chiar așa?

Pentru mulți dintre noi, Crăciunul este legat de o nostalgie a copilăriei: mirosul cozonacilor scoși din cuptor, colindele cântate în fața sobei, emoția unui brad împodobit cu grijă. Este dorul după o vreme în care lucrurile păreau mai simple, când Crăciunul nu însemna liste interminabile de cumpărături, ci bucuria sinceră de a fi împreună. Dar dacă ne oprim un moment, vedem că acest dor poate însemna mai mult. Poate fi un ghid. Poate că, în loc să încercăm să cumpărăm Crăciunul, ar trebui să ne întoarcem la „a-l trăi!”. Aceasta este, poate, cea mai mare provocare a societății actuale: să dăm sens sărbătorii, nu prin ceea ce avem, ci prin ceea ce dăruim din suflet, din timp, din bunătate.

Crăciunul funcționează astăzi ca o oglindă pentru fiecare dintre noi. Pentru unii, reflectă graba, stresul, competiția: un simbol al societăţii pe fugă. Pentru alții, însă, este un timp al reconectării, al regăsirii esenței. Vedem în jurul nostru inițiative de voluntariat, oameni care își oferă timpul pentru cei fără adăpost, gesturi mici de bunătate care reapar miraculos în această perioadă. Chiar dacă uneori aceste gesturi par izolate, ele sunt dovezi că adevăratul spirit al Crăciunului nu s-a pierdut complet.

Crăciunul ne mai oferă și șansa unei pauze. Într-o lume care ne împinge înainte, mereu în competiție cu ceilalți sau cu noi înșine, sărbătorile ar putea fi acel moment rar în care să ne oprim. Să fim. Să ascultăm. Să ne bucurăm de prezența celor dragi.

În esență, Crăciunul nu este despre cadouri sau mese îmbelșugate. Este despre speranță. Despre credința că binele încă există, că lumina învinge întunericul, că iubirea e mai puternică decât orice altceva. În societatea contemporană, poate mai mult ca niciodată, avem nevoie de această speranță. Avem nevoie să credem că, în mijlocul haosului și al problemelor de tot felul, există lucruri care ne pot uni. Poate că aceasta este lecția Crăciunului: nu este doar o sărbătoare, ci o stare de spirit, o șansă să ne amintim că umanitatea noastră este cea mai valoroasă comoară.

Crăciunul de azi nu este același cu cel din copilăria noastră și nici nu ar trebui să fie. Fiecare generație aduce ceva nou, o interpretare diferită. Însă, dincolo de toate schimbările, Crăciunul rămâne o invitație: să fim mai buni, mai răbdători, mai iubitori. Să ne regăsim pe noi înșine, să ne regăsim unii pe alții. Ce mai semnifică Crăciunul? Tot ceea ce îi permitem să semnifice. Și asta, dragii mei, e o responsabilitate, dar și un privilegiu.