Omul este format din trup şi spirit. Armonia celor două planuri, definesc omenescul. Cu cât relaţia dintre spirit şi trup este mai echilibrată, cu atât putem afirma că suntem mai oameni. Fiind fiinţe vii, comunicăm energetic cu mediul înconjurător. De aceea e important ca energia umană să fie în consens cu energia Universului. Prin urmare, sănătatea este starea de armonie perfectă cu Întregul, cu universul în care ne ducem existenţa. Orice stare de dizarmonie duce la boală şi creează încetiniri ale planului subtil având manifestări ulterioare în plan fizic. Este demonstrat ştiinţific că un gând de vibraţie joasă (gândirea negativă) are ca efect reducerea imunităţii. În schimb ce vibraţia unui gând pozitiv este pe aceeaşi treaptă vibraţională cu restul emisiilor energetice din natură, prin urmare ne întăreşte imunitatea şi ne redă buna dispoziţie.
În consecinţă, bolile sunt semne clare ale insuficientei armonii dintre sufletul nostru şi restul creaţiei. Deşi în sistemul medical clasic toate bolile sunt grupate sub diverse denumiri, din punct de vedere energetic şi informaţional, fiecare boală este diferită de cealaltă. Ori de câte ori apare o boală, cu până la 6 luni înainte de a se manifesta pe corpul fizic, sunt transmise continuu semnale. Schimbările apar mai întâi în sistemul energetic şi informaţional şi apoi se manifestă în plan fizic. De aia, trebuie să avem grijă de sufletul nostru cu luare aminte. El ne spune tot ce este de ştiut despre starea noastră de sănătate. O împovărare a sa duce inevitabil la boală.
De aici şi rolul terapeutic al spovedaniei. Un gând care ne întristează, o răutate pe care o gândim faţă de altcineva, o greşeală pe care n-o recunoaştem şi care a produs rău, fac parte din categoria vibraţiilor joase, care ne afectează imunitatea. Practic, orice trăire din spectrul enumerat mai sus, creează o anumită presiune asupra psihicului nostru, uşor sesizabilă de fiecare în parte, care nu ne mai lasă să trăim. Cel mai la îndemână sentiment pe care îl putem alege pentru a exemplifica cât mai clar acest fapt, este invidia. Fiecare dintre noi, la un moment dat, l-a încercat şi cred că fiecare îşi aduce aminte trăirile experimentate. Timpul parcă trecea mai greu, mâncarea nu mai era gustoasă, persoanele de lângă noi nu mai contau şi totul numai pentru ne măcina grija faţă de un altul, mai precis „de ce el are şi eu nu?” sau variante ale acestei întrebări.
Am ales invidia pentru că atrage după sine cele mai mari nenorociri. Nemanifestată, şi trebuie să recunoaştem că majoritatea trăim acest sentiment înlăuntrul nostru, fără a-l face public, or dacă îl exprimăm, în general îl facem cunoscut persoanelor pe care le simţim compatibile pe acest canal negativ de energie, poate duce la depresie, ulcer, cancer, boli ale inimii, etc. Este un sentiment atât de periculos pentru că angrenează o întreagă gamă de emisii negative. Când invidiem pe cineva, ne gândim inevitabil cum să-i facem rău (şi găsim o grămadă de soluţii în acest sens), avem grijă să-i găsim numai defecte, proiectăm asupra sa o imagine grotescă. Practic, focalizăm toată energia disponibilă spre rău. Or, să nu uităm, noi suntem ceea ce gândim! Şi atunci, care mai e imaginea noastră despre sine? Nu are cum să ne fie bine, gândind rău. Nu mai avem cum să ne bucurăm de propria viaţă, odată ce toată energia noastră este canalizată spre a-i face rău altuia. Cum să mă bucur de surâsul domnişoarei de lângă mine dacă nu mai am energie necesară pentru asta? Cum să mai faci treabă bună la serviciu, dacă mintea ţi-e în altă parte?
De ce te îmbolnăveşti? Pentru că energia ta nu mai este corect distribuită în organism. O distribuire corectă a acesteia, ar asigura o funcţionare impecabilă a întregului tău sistem fiziologic, prin urmare boala nu ar avea ce căuta în acest context. Un corp sănătos porneşte mereu de la o minte sănătoasă, mai precis de la o judecată sănătoasă. De aici şi expresia „minte sănătoasă în corp sănătos”.
Lasa un raspuns