Soarta lui se aseamănă din acest punct de vedere cu cea a lui Alexandru Voevitca, abia în ultima vreme s-a luat spre cercetare colecţiile sale ce cuprind mai multe volume. Colecţia lui G. Galinescu este în prezent risipită în multe fonduri ceea ce face dificilă studierea sa. Multe dintre consideraţiile folcloristului în ceea ce priveşte folclorul bucovinean, au fost prilejuite de vizitarea Văii Bistriţei şi notate apoi în studiile Muzica în Moldova sau în lucrarea Cântecele munţilor noştri.
Ataşamentul lui Gavril Galinescu pentru cultura populară va rămâne pe parcursul întregii vieţi şi va avea ca susţinător prioritar apartenenţa sa la lumea satului cu întreaga lui spiritualitate. Caietele de notiţe păstrate în fondul de la Piatra-Neamţ, scot la iveală melodii populare culese din diferite zone ale Bucovinei şi Moldovei, pe care le-a folosit în anii studenţiei la Leipzig unde l-a avut ca profesor pe Max. Reger. Gavril Galinescu contribuie la fondarea celor două arhive de folclor întemeiate de George Breazu şi Constantin Brăiloiu şi trece şi el la folosirea fonografului. Pe baza materialului cules, el va ajunge şi la studii de folcloristică şi de muzicologie şi la conturarea unui prim curs de folclor muzical la Academia de muzică „George Enescu” din Iaşi. Meritul cercetătorului constă şi în sesizarea evoluţie modurilor populare întâlnite în creaţia populară românească în strânsă interdependenţă cu practica artistică. Continuând linia lui Theodor Burada şi Titus Cerne, Galinescu se ocupă şi de clasificarea instrumentelor populare vechi.
Pentru istoria folcloristicii, numele lui Gavril Galinescu este alături de folclorişti de seamă care au contribui activ la tezaurizarea creaţiei populare din Bucovina şi Moldova. Istoria folcloristicii scrisă de Ovidiu Bîrlea consemnează şi numele lui Alexandru Zirra. Pe lângă profesia de profesor şi A. Zirra a avut contribuţii majore la colecţionarea folclorului bucovinean, deşi activitatea sa este astăzi puţin cunoscută El a desfăşurat o susţinută activitate în acest domeniu, concretizată în culegeri pe teren cu fonograful, transcrieri şi publicaţii de culegeri populare în Bucovina. O hartă a înregistrărilor realizate de Alexandru Zirra este puţin mai greu de realizat, deoarece folcloristul nu precizează numele localităţilor, al informatorilor, sau de multe ori adună la un loc materiale realizate în zone diferite. Îl găsim însă la Storojineţ, Cernăuţi, Lucavăţ, Ostra, Rădăuţi, Lucăceşti, Solca sau Pârteşti. Se ocupă în perioada 1928-1933 de muzica lăutarilor din aceste zone şi atrage atenţia asupra prezenţei unor instrumente deosebite pentru zonele respective: Lira, tilinca, fluierul, dar şi şuieratul, cântul din frunză. Menţionează şi prezenţa ţambalului în taraf. Din punct de vedere al genurilor întâlnite şi culese, se poate vorbi de aproape integrală a speciilor şi repertoriilor:
– Colinde, cântece de stea, melodii de Malanca, colinde ucrainene.
-Cântece de nuntă: Marşul miresei, Când pune peteala, Când merge mireasa la joc, Nunii primesc mirii, Când pleacă mireasa, Când închină nunul mare, Jocul vorniceilor cu druştele, Jocul nuntaşilor, Taci mireasă nu mai plânge, Uiuiu pe dealu nou;
– Cântece ale ritualului de înmormântare, cele mai frecvente fiind bocetul;
– Cântece bisericeşti, cântece de hram, cântece de cătănie, cântece de război, cântece de clacă;
– Cântece din repertoriu păstoresc; semnale, doine instrumentale;
– Doine vocale, cântece de jale;
– Balade, cântece de leagăn, cântece propriu-zise, cântece de joc;
– Melodii instrumentale de joc: Cojocul, Arcanul, Ilenuţa, Coasa, Fudula, Ciobănelul, Polobocul, Frumuşica, Raţa, Tropăţica, Huţulca, Dornăreasca, Bătrâneasca, Jidoveasca, Hora cazacilor, Ţigăneasca.
– Romanţe vocale şi lăutăreşti, cântece evreieşti, cântece rutene.
Alexandru Zirra consideră că personalitatea cântecului popular românesc, constă în ritmica sa specifică, în moduri deosebite de cele gregoriene, şi care au fost influenţate de ortodoxie. Influenţa muzicii bisericeşti asupra celei populare româneşti este invers proporţională cu timpul, în sensul că influinţa este mai mare în trecutul mai îndepărtat. Gheorghe Ciobanu scrie în lucrarea sa „Alexandru Zirra, Păreri asupra muzicii româneşti” „când referindu-se la Flechtemacher, Wachmann, Wiest şi Mezetti, afirmă că – s-au simţit atraşi şi impresionaţi de frumuseţea şi bogăţia folclorului nostru muzical, culegând pentru piano solo şi voce şi piano diferite compoziţii în gen românesc- înclin să cred că nu-i era clar ce puteam numi folclor, pentru că ceea ce au publicat aceştia în diferite lor colecţii nu sunt decât creaţii urbane sau lăutăreşti, unele –în stil popular. Când vorbeşte însă de geneza veche a folclorului românesc şi când compară modurile pe care le-a aflat în aceasta cu cele medievale gregoriene sau bizantine, nu cu cele ale sistemului tonal se apropie indiscutabil de ceea ce putem înţelege muzica populară,”
Ca o contribuţie majoră la procesul de învăţământ, consemnăm pătrunderea unor culegeri de cântece în manuale şcolare, Alexandru Zirra declarându-se deschis introducerii folclorului în activităţile educative. Toate aceste aspecte care ţin de activitatea de tezaurizare, de concepţiile sale despre creaţia populară, confirmă implicarea muzicianului Alexandru Zirra în problematica folclorului din Bucovina şi poate fi considerat ca un folclorist reprezentativ pentru perioada formării etnomuzicologiei româneşti. Referindu-ne la perioada contemporană, trebuie să consemnăm aportul deosebit la preot. conf. univ. Florin Bucescu, la culegerea şi studierea folclorului din zona Rădăuţi. Bun cunoscător al zonei s-a născut la Suceviţa) distinsul profesor, tratează în caietele de folclor sau în lucrări colective aspecte ale folclorului bucovinean: doina bucovineană în cadrul stilului bătrâneasca. Problematica stilului bătrâneasca va fi tratată în capitolul al III-lea.
Astăzi de problematica folclorului bucovinean se preocupă instituţii specializate, cum ar fi Centrul cultural Bucovina, Centrul pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale Suceava şi Institutul de Studii Bucovina al Academiei Române din Rădăuţi. Tradiţia populară, cea care dă identitate poporului român a suferit şi ea trasformări, care au condus la dispariţia multor obiceiuri şi tradiţii, dar şi la apariţia altora. Au dispărut „instituţii ale satului românesc precum: hora satului , claca, hramul, nunta tradiţională. Au fost „uitate” meşteşuguri şi rânduieli calendaristice. Trebuie să recunoaştem că societatea actuală nu mai asigură un mediu propice practicării datinilor şi obiceiurilor care au purtat de-a lungul timpului tot cea fost mai valoros, particular şi caracteristic în creaţia artistică populară.
În societatea tradiţională românească, practica tradiţiilor şi obiceiurilor au format un sistem complex de relaţii, corelat cu viaţa omului de la naştere până la moarte. Dacă înainte de evenimentele din 1989, folclorul de „tip” nou a însoţit propaganda comunistă, astăzi, libertatea de manifestate a amestecat şi mai mult valorile creaţiei populare. Au apărut tot felul de ansambluri, grupuri folclorice sau pseudo colective artistice, care din dorinţa de a se face repede cunoscute, au folosit modele nepotrivite, au adoptat un repertoriu inadecvat şi au adus un deserviciu culturii populare. Şansa ca valorile spirituale ale culturii populare să fie readuse în actualitate şi transmise generaţiilor viitoare revine formaţiilor profesioniste şi de amatori,ansamblurilor de copii şi tineret, care conştientizează importanţa folclorului, care înseamnă valoare şi identitate.
Reprezentativ pentru promovarea şi conservarea folclorului bucovinean este Ansamblul artistic profesionist Ciprian Porumbescu din Suceava. Colectivul îşi desfăşară activitatea ca promotor de spectacole şi producţii, oferite publicului în concerte şi activităţi, menite să conştientizeze şi să responsabilizeze spectatorul către folclorul autentic şi de calitate. În această instituţie au evoluat mari cântăreţi şi dansatori, care au practicat un act artistic de înaltă ţinută pe marile scene ale lumii: Maria Bararu, Mina Pîslaru, Ştefania Rareş, Traian Straton, Alexandru Dumbravă, Silvestru Lungoci (fluier, caval), Alexandru Bidirel (vioară). Astăzi, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Alexandru Havriliuc (trompetă), Leonard Zeamă (clarinet, fluier), Dana Dăncilă, Sorin Filip, Nicolae Vieru, alături de coregrafii Viorel Vatamaniuc, Costinel Leonte şi dirijorii George Sârbu, Viorel Leancă asigură permanenţa şi continuitatea creaţiilor populare în peisajul cultural românesc.
Ansamblul „Balada”condus de distinsul profesor George Sârbu asigură păstrarea şi transmiterea creaţiei folclorice de către copii şi tineret. Un exemplu îl constituie Angelica Flutur care a crescut şi s-a pregătit la şcoala acestui ansamblu. Zona folclorică Rădăuţi, are deasemenea câteva colective folclorice bine intenţionate care au menirea să ducă mai departe folclorul bucovinean. Menţionăm Ansamblul Casei de cultură „Florile Bucovinei” Rădăuţi, Ansamblul „Ciobănaşul” al Clubului elevilor Rădăuţi, Ansamblurile Căminelor culturale din Arbore, Bilca, Straja, Volovăţ, Vicovu de Jos şi Vicovu de Sus, Frătăuţii vechi, ș.a.m.d, toate acestea demonstrând că folclorul bucovinean mai are multe povești de spus acestor meleaguri.
Bibliografie:
Florin Bucescu Folcloristul şi bizantiologol -75 ani , Editura Artes, Iași, 2011;
Liviu Rusu, Pentru culegătorul de cântece Al. Voevidca, în Junimea literală, 1933, nr.7-9;
Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii romanesti, vol. 3, Editura Muzicală, București, 1978;
Vasile Chifan, Tradiții și obiceiuri din zona Vicov, valorificate în educația muzicală din gimnaziu, Editura Cadrelor Didactice, Bacau, 2016;
Vasile Vasile- Folclorul din Bucovina articol din Ghidul iubitorului de folclor, Editura Lidana, 2012;
Lasa un raspuns