Potrivit unui comunicat al DIICOT, în cauză, există suspiciunea rezonabilă că în perioada 2010-2017 s-a constituit un grup infracțional organizat de mari dimensiuni, care a acționat coordonat pe raza municipiilor Timișoara și Suceava, având ca scop desfășurarea de activități infracționale constând în acordarea de împrumuturi de sume de bani, prin contracte perfectate „ad validitatem”, în conținutul cărora erau disimulate și dobânzile aferente sumelor împrumutate.
Contractele de împrumut erau perfectate cu obligația persoanelor împrumutate de a oferi garanții imobiliare solide. În cazul in care persoanele împrumutate nu rambursau la termen debitul contractat se demara procedura executării silite, în regim de urgență. Sumele de bani împrumutate și dobânda perceputa erau preluate, atât cash cât și prin virament bancar de către cămătari sau erau preluate prin intermediul persoanelor din anturajul acestora.
Liderii grupării infracționale foloseau membrii familiei uneori, ca interfață, la notarul public pentru sumele de bani acordate cu titlu de împrumut sau îi împuterniceau ulterior pe aceștia pentru a iniția procedura executării silite la executorul judecătoresc.
În nici unul dintre cazuri, cămătarii nu acceptau nici un fel de compromis în rezolvarea situației, în sensul că nu permiteau victimelor să își valorifice singure imobilele la prețul real al pieței, pentru a-și putea achita debitele, refuzând categoric să ridice ipotecile instituite pe numele acestora. Scopul clar conturat al grupării era de la bun început deposedarea victimelor de bunurile imobile cu care aceștia garantau împrumuturile contractate, prin instituirea de dobânzi mari, la termene de scadență foarte scurte, lucru care făcea ca victimele să fie în imposibilitatea de a plăti dobânzile percepute de cămătari. Unele victime suferinde de boli incurabile, fiind fără venituri, au fost puse în situația de a fi executate silit din propriile locuințe pentru că nu au mai fost în măsură să achite dobânzile percepute.
De asemenea, înainte de executarea silită, membrii grupului infracțional recurgeau la amenințări și agresiuni fizice pentru a determina victimele să renunțe la la imobilele în care locuiau fără a mai face vreun demers legal pentru recuperarea bunurilor.
În aceste condiții, în marea majoritate a cazurilor constatate, persoanele care s-au împrumutat cu camătă și au garantat aceste sume de bani cu proprietățile pe care le dețineau, au ajuns să fie deposedate de bunurile proprii. Ulterior deposedării de bunurile imobile, unii debitori erau nevoiți să locuiască în propria lor casă ca și chiriași ai membrilor grupării, achitând lunar sume cuprinse între 200 și 300 Euro, în multe cazuri victimele ajungând să achite sume de peste 15.000 e uro cămătarilor, doar cu titlu de chirie, membrii grupării rotunjindu-și astfel veniturile și din prestarea de astfel de activități oneroase, nedeclarate la autoritățile fiscale pentru plata impozitului aferent.
S-a reţinut că, în unele cazuri, cămătarii racolau din baruri victime pentru a-și renova imobilul. După ce intrau în contact cu victima, îi solicitau acesteia să vadă imobilul, iar după ce-l ”evaluau” ,îi comunicau victimei ca îi pot sprijini cu suma de bani și cu firme care să le închirieze imobilul la sume exorbitante, de unde cămătarii solicitau comision. După ce convingeau victima, îi comunicau, după o perioadă de timp, că au găsit firma care să închirieze imobilul, dar pentru a avea câștig de cauză propuneau victimelor să treacă pe numele cămătarului întreg imobilul pentru a câștiga încrederea celor care doreau să închirieze imobilul în cauză. Astfel, prin aceste metode, membrii grupului convingeau victimele să înscrie în cartea funciară întreg imobilul pe numele cămătarului, imobil, care de regulă, avea valoare mare pe piaţă.
De asemenea, membrii grupului preluau sau predau, după caz, persoane vătămate si altor cămătari din municipiul Timișoara cu care aveau relații de „colaborare”.
