O nedorită numărătoare a celor care mai au legături cu cultura demonstrează că ei sunt maximum 5-8%. Dacă mai ținem cont că mai mult de jumătate dintre aceștia nu fac nimic altceva decât să critice ce fac ceilalți de la înălțimea unor posturi câștigate prin influență politică, sau prin lucrări de etnografie sau folclor, ajungem la o adevărată criză a culturii românești. Din păcate nu scăderea numărului de autori de frumos este însă motivul crizei, ci diminuarea critică a numărului de oameni capabili să recunoască frumosul, atunci când îl întâlnesc și predispoziția lor de a socoti frumos ceea ce li se spune că ar fi frumos.
Veniți, oameni buni, să desțelenim drumurile spre librării, spre biblioteci publice și spre săli de spectacole pentru a ne reeduca gustul literar și cel muzical fără de care acest popor rămâne la nivelul telenovelelor și manelelor impuse de media. E dreptul fiecăruia dintre noi să prefere ce-i place dar, atâta vreme cât ne place ceva numai pentru că e la modă și fără să avem factori solizi de comparație, se dovedește foarte nociv pentru sistemul cultural al poporului. Avem exemple mult prea multe despre oamenii care ajung în posturi de conducere ale uniunilor artiștilor, fără să fi fost niodată exponențiali în activitatea lor, a căror singură preocupare este aceea de a bloca accesul celor talentați și să promoveze nulități nepericuloase pentru poziția lor.
Se ridică o nouă generație de talente, de copii care au scăpat cumva de condiționarea societății consumiste în care trăim. Haideți să mai scoatem ceva spini din drumul lor către o viață normală în care să nu se mai împiedice de bariere artificiale impuse de niște bătrâni împietriți într-un trecut pe care îl tot rescriu după cum le vine la îndemână. Chiar dacă noi am reușit cumva să uităm că poporul român este definit de muzica și tradițiile sale este cazul ca măcar lor să le oferim ocazia de a le cunoște, de a se bucura de ele îndeajuns încât la maturitate să nu mai repete greșeala noastră.
Există deja centre active în această direcție, la Mediaș, la Humor sau Dorohoi, create de oameni sufletiști care și-au găsit de multe ori locul în articolele mele. E timpul să uităm somitățile autonumite și specialitățile lor de nișă, pentru a regăsi locul meritat de literatură, teatru și muzică în viața noastră. Este cazul ca România să înlocuiască cultura culinară și kitsch-ul mediatic cu emisiuni care se cultive valorile reale ale locuitorilor acestor meleaguri. Politica rețelelor de cablu care impun plata unor programe pe care nu le urmărește nimeni se dovedește falimentară pentru telespectatori deoarece abundența ofertei duce la debusolarea celor nepregătiți să folosească telecomanda, mai ales când majoritatea celorlați este aparent subjugată de ele.
Lasa un raspuns