Umblă vorba că politica ar fi o curvă. Altă vorbă ne învață că politica e o albie de porci. Mai știm că toți politicienii sunt niște hoți și că nici unul nu ne dă nimic, de parcă am fi toți niște cerșetori cu normă întreagă. De la televizor aflăm că cei care votează PSD-ul sunt niște retardați și că (că)liberalii sunt iubiți de toți intelectualii, cu salarii de la stat sau afaceri de c….dubioase. Că singurul partid politic cu adevărat glorios și iubitor de Românica a fost PNȚCD-ul, care de mult ce-a iubit-o (cred că mai mult pe la spate, că prin față nu s-a văzut) a secătuit-o în 4 ani de toate puterile… dar și ea i-a supt istoricului partid toate șansele la o nouă prezență în Parlament, chiar dacă noii membri ar sta și capră ca să mai pupe locul ăla lipsit de întristare și suspin.
Atunci când vine vorba despre politică, toți suntem niște farisei care se bat cu pumnul în piept. Toți. Începând cu cel mai naiv alegător și terminând cu cel mai insipid Președinte (încă în funcție). Când votăm, emoția bate la fund rațiunea, de aia votăm cel mai adesea „de-a dracului” cu cineva și culmea e că după ce votăm din pricina acestui motiv incredibil de întemeiat cu persoana respectivă, avem speranța că e trimisul lui D-zeu pe Pământ. Obținem o victorie răutăcioasă, ciudoasă, care ne oferă o satisfacție tâmpă de câteva zile, apoi îi înjurăm zdravăn tot pe cei pe care nu i-am votat, pentru că în mintea noastră bolnavă, ei rămân eternii vinovați pentru rahatul în care suntem. „Greaua moștenire” e pe buzele tuturor de mai bine de 26 de ani. Aaaa… și comuniștii. Iar dacă îndrăznești să atragi atenția cuiva că respectivul candidat are abia 25-27 de ani, ți se taie brusc macaraua că ce „că a fost taică-su comunist. Că de ce avea Dacie pe vremea aia și câte și mai câte n-avea…!”
Vine o toamnă electorală încărcată de ură. Nu va fi plăcută! Din acest motiv voi încerca ca în fiecare săptămână să scriu câte un articol în care să arat că politica poate fi decentă și rațională, că fiecare politician din Suceava, pe lângă neajunsurile avute, a făcut și lucruri bune indiferent de partid. Unii au făcut mai puțin, unii mai mult, dar nu trebuie să-i urâm. Trebuie să le urmărim activitatea și să decidem rațional, pe baza faptelor dovedite, dacă merită sau nu votul nostru. Atunci când vine vorba de mult trâmbițatul „interes național”, nu cred că e înțelept ca în politică să ne comportăm ca pe stadioane, nu cred că e oportun să credem că PNL-ul e Steaua sau PSD-ul Dinamo și să acționăm ca o turmă scăpată de sub control. Trebuie să trecem de bariera asta invizibilă care demarchează „stânga politică” de „dreapta politică”, și să ne concentrăm mai mult asupra calităților dovedite de oamenii pe care urmează să-i trimitem în Parlament, pentru ca mai târziu, tot noi, să nu-i mai băgăm în aia a mă-sii. Mai degrabă le dăm cu „eșicherul” politic peste nas și cu propria activitate politică peste degete…
Lasa un raspuns