25 Noiembrie, același an… Cătălin Nechifor este ales Eurodeputat. Nu știam nimic despre el, dar mă fascina. Îmi amintesc primirea eurodeputaților români și bulgari în Parlamentul European. Călca apăsat, cu pieptul înainte, zâmbind frumos. Ochii albaștri îl avantajau enorm și părea că toate steluțele drapelului UE se răsfrâng în ei, iar eu aveam impresia că un adevărat lider s-a născut la Suceava. Eram entuziast și discutam cu ai mei despre cât de important va fi acest om pentru Bucovina. Tata a avut o analiză politică mult mai sintetică: „Ei, c…t!”. Mă cam supărasem pe el. De ce să mint, îmi doream să fiu Cătălin Nechifor și îmi promisesem atunci că peste ani îi voi călca pe urme. E o promisiune pe care nu mi-am ținut-o. Nici el nu a devenit cel care speram să fie, dar probabil că nu a știut niciodată ce așteptări am avut de la el. …și nu cred că numai eu.
Ca eurodeputat nu s-a remarcat cu nimic spectaculos, în afară de unele declarații de bun simț, preluate de presa locală. Tocmai bunul simț m-a făcut să cred mai departe în el. Avea ca scuză și mandatul extrem de scurt pe care l-aș fi folosit, în locul lui, pentru maturizarea mea politică, ca să cresc ca om, pentru oameni. De asemenea, era în cea mai avantajoasă postură pentru a-și crea o imagine ce i-ar fi asigurat prezența la Strasbourg pentru mulți, mulți ani. Dar domnia sa a preferat să stea degeaba.
În anul 2008, îl găsim pe dl Cătălin Nechifor pe listele PSD-ului pentru obținerea unui mandat de deputat. La vremea respectivă, am considerat acest pas greșit, intuind cumva că pălăria europeană s-a dovedit un pic prea mare pentru fruntea bucovineanului nostru. În același timp această nouă postură a arătat mai mult ca un premiu de consolare pentru deja cel ce a fost Cătălin Nechifor, nicidecum pentru cel care ar fi putut fi. Totuși, din postura de deputat, ai șansa de a demonstra că ai valoare ca politician. Poți să-ți apropii electoratul dacă dai dovadă de ceva implicare în munca deputățească de București sau în provincie, utilizând cum trebuie zilele de muncă în teritoriu. Nici acest lucru nu a fost posibil pentru domnul Cătălin Nechifor. Din momentul în care a fost ales deputat, a început practic decăderea sa. Activitatea sa în parlamentul României, deși mai bună decât a altor colegi suceveni, nu a fost cu nimic spectaculoasă. Timp de 4 ani de zile, a avut 20 de luări de cuvânt, 17 declarații politice, 29 de întrebări și interpelări, 7 propuneri legislative din care una adoptată. La biroul din județ, era mereu liniște și pace. 4 ani au trecut ușor și frumos, ca o frunză de paltin pe albia unui râu de munte, toamna. Pace și armonie! Intuiesc că au fost cei mai frumoși 4 ani din întreaga viață ai domnului despre care povestim. Nu s-a obosit nici măcar să-și consolideze poziția în interiorul PSD-ului la nivel național, să devină unul din liderii de frunte ai partidului, deși avea calitățile necesare pentru a reuși acest lucru, lipsindu-i doar curajul, perseverența și hărnicia. A preferat să fie discret și să se rezume doar la ceea ce îi va rezerva soarta.
Și iată că soarta îi va rezerva în 2012 „șansa” de a deveni președintele CJ Suceava. „Șansa” a fost pusă în ghilimele de la începutul campaniei electorale pentru simplu fapt că absolut nimeni nu credea în victoria lui împotriva mult mai versatului Gheorghe Flutur. Bat pariu cu oricine că nici el nu credea într-o victorie reală, crezând mai mult în bulanul care părea să nu-l părăsească nicicând de la intrarea sa în politică. Plecând din postura de „iepuraș” a acceptat propunerea PSD-ului care, în mod evident, nu i-ar fi oferit din nou șansa să candideze la Camera Deputaților. Alegerile erau uninominale, iar uninominal, la parlamentare, era deja condamnat. Partidul îi oferise iarăși un premiu de consolare, pentru că a fost cuminte anii anteriori și nu a făcut tam-tam în legătură cu deciziile interne ale PSD-iștilor cu adevărat importanți. Absolut nimeni nu credea din toată inima că va obține fotoliul de președinte a CJ-ului Suceava, urmând ca după alegeri să-și de-a demisia, intrând într-un colț de umbră. Totuși, norocul i-a surâs și de această dată. La numărătoare s-a trezit peste noapte în fața lui Flutur. Șoc și pentru tabăra PSD-istă și pentru tabăra PDL-istă. Mi s-a părut că s-a făcut un fel de justiție divină, pentru că PDL-iștii prea se credeau buricul pământului. Politica lor era nesimțirea și abuzul, ridicate la rang de artă. Instituțiile libere și independente ale statului din acea perioadă, mai degrabă ar fi făcut sex cu toți bolnavii HIV din țară, decât să ia măsuri împotriva unui amărât de PDL-ist, indiferent cât de minuscul era acesta în sânul partidului… Era o ură viscerală la adresa acestui partid, o ură care s-a văzut la urne….
Iată-l pe Cătălin Nechifor în postura de șef al județului. Iarăși avea oportunitatea de a demonstra că este cu adevărat un om capabil, cu bun simț și cu viziune politică. Din nou a demonstrat că lenea și nepăsarea sunt mai puternice decât dânsul. Moștenise de la Gheorghe Flutur (pe care nu-l agreez defel ca om dar, ca lider, consider că are vocație pentru așa ceva) o economie locală care mergea satisfăcător, având în vedere că la noi nu s-a simțit criza economică din 2009 la fel de acut ca în alte județe din țară. O simțeai doar dacă erai bugetar, în rest s-a trăit destul de bine. Proiectele curgeau, bani de investiții veneau, per ansamblu din punct de vedere administrativ, județul se mișca binișor. După care, noul președinte al CJ parcă a tras frâna de mână, în ciuda faptului că partidul din care se trăgea era la putere. Acest lucru s-a întâmplat pentru că distinsul Cătălin Nechifor nu avea la București conexiunile necesare pentru a atrage fonduri, pentru a face lucrurile să meargă. Vocea lui era la fel de auzită în capitală, ca strigătul unui melc căzut în cascada Niagara. Având în vedere că nu a avut pârghiile necesare pe care să le tragă pentru a rămâne acolo, mă întreb de ce am mai avut așteptări?
Vin alegerile din toamnă. Având în vedere că se votează din nou pe liste, domnul Cătălin Nechifor va fi iarăși deputat. Va avea iarăși 4 ani liniștiți și frumoși. Păcat că pentru noi, acest lucru nu va aduce niciun beneficiu… Recunosc, îl invidiez. M-aș fi bucurat să mă fi născut sub steaua lui norocoasă…
Lasa un raspuns