Aveau o viață normală, ce se împărțea între creșterea copiilor, studii, timp liber, iar toate erau încununate de pace până când, într-o clipă, totul s-a schimbat.
Era data de 24 februarie, când, după ce bărbații s-au întors de la muncă, întreaga familie s-a reunit pentru a se sfătui.
Noaptea n-a mai fost, însă, un sfetnic bun, ba din contră, liniștea s-a luptat cu gălăgia, întunericul cu lumina, iar viața cu moartea.
Inevitabil, dimineața a fost zbuciumată. Au hotărât să plece împreună cu bărbații, spre țara noastră, dar la graniță aceștia au fost întorși. S-au întors împreună acasă, dar nu pentru mult timp. În noaptea aceea au și dormit toți în aceeași casă pentru a se simți mai în siguranță, dar zgomotul era tot mai mare, iar vrăjmașul tot mai aproape, așa că femeile și copiii au pornit, din nou, spre țara noastră.
Astăzi sunt cazate de primarul comunei Arbore, Dan Tiperciuc, iar în acest moment Maria, Miroslava, Daniela și Floarea se simt în siguranță și, deși nu le lipsește nimic, duc la rândul lor o luptă grea cu gândul care galopează spre „acasă”, adică spre Boian, regiunea Cernăuți.
„Bărbații ne-au spus să mergem fără ei. Pentru că știam că pe la Siret așteaptă să treacă atâția oameni, am trecut pe la Rădăuți-Prut. Noi vorbim cu ei pentru că deocamdată nu au fost chemați să lupte, deși, știm că la Primărie au ajuns documentele de chemare cu numele tuturor bărbaților. La noi este liniște în comparație cu alte zone din Ucraina, dar nu știm până când”, ne-a spus Maria.
Floarea este mama Mariei și a vrut inițial să rămână acasă, dar a venit să-și ajute fata care are doi copii. E mai convinsă ca oricând că Ucraina va învinge.
„Primele zile ne gândeam doar că Rusia o să cucerească țara noastră, dar astăzi nu. Am prins curaj și abia așteptăm să ne întoarcem acasă”, ne-a spus bunica, în timp ce și-a mai strâns încă o dată nepoțelul la piept.
Aici, în locația pusă la dispoziție de către edilul de la Arbore, au avut timp să reflecteze la viața de dinaintea războiului, pe care, poate, ar fi trebuit să o prețuiască mai mult pentru că, vedeți dumneavoastră, lucrurile aparent simple se transformă în comori atunci când nu mai sunt.
„Vreau să le transmit tuturor celor care vor citi acest material să trăiască clipa, să se bucure de tot ce îi înconjoară și să nu îi mire nimic pentru că totul este posibil”, a spus Maria din regiunea Cernăuți.
Lasa un raspuns