Există în viață momente, oameni și decizii care ajung să te poarte pe cărări nebătătorite și să îți dovedească prin fapte că imposibilul este doar un cuvânt derivat din POSIBIL și nimic mai mult.

Este fascinant cum, într-o zi, viața ta nu mai seamănă deloc cu cea dinainte și, încet-încet, nici tu nu mai ești cel de ieri și asta pentru că însăși viața pe care o iubești atât de mult nu-ți mai oferă milioane de variante, ci doar una: să învingi!

Asta a avut de făcut și Vasile Vaman, un tânăr din comuna suceveană Vama, care, la 20 de ani a hotărât să se avânte în ceea ce de departe pare o aventură, un loc învăluit de mister, o legendă vie: Legiunea Străină.

Fără să știe prea multe din ceea ce îl aștepta, dar convins că nimic nu-l poate împiedica să fie un învingător, Vasile avea să înceapă un nou capitol din viața sa, pe care deși nu îl cunoștea, și-l dorea cu toată ființa. Timpul a dovedit asta.

Astăzi, deși este extrem de rezervat în detalii, recunoaște că foarte mulți dintre colegii săi care erau din toate colțurile lumii nu știau că există România sau nu știau unde se află, iar dacă știau de țara lui, nu știau cele mai lăudabile lucruri.

Au aflat foarte curând de România și asta pentru că, după perioada de extremă testare, verificare și instruire, Vasile se afla deja în top 3 cei mai buni legionari. La finalul etapei de instrucție era pe locul 2 ca performanță și calități deosebite, ceea ce i-a oferit o ocazie uriașă: să își aleagă singur domeniul în care să activeze în perioada următoare. Așa a ajuns Vasile să plece în Guyana Franceză situată în Jungla Amazonului, iar ulterior, la întoarcerea în Franța, să facă parte din regimentul de parașutiști, mândria acestui corp al armatei franceze, care reprezintă elita Legiunii.

Altfel spus, onoranta poziție pe care se afla avea să îi pună pe tapet locuri și situații demne de cărțile de istorie și așa a și fost. Jungla Amazoniană i-a fost casă pentru următorii 3 ani, iar experiența trăită acolo recunoaște că astăzi o așează lângă cele mai grele momente trăite în Legiune, alături de perioada de testare de la început.

Rezervat în detalii, tânărul se rezumă la a spune că supraviețuirea în junglă era de primă importanță și deloc simplă.

Aici, o singură mușcătură a unei mici insecte ar fi putut fi fatală, iar un moment de neatenție ar fi putut fi plătit cu prețul vieții.

Aici, unde umiditatea aerului este extrem de ridicată, în tărâmul preferat al virușilor și bacteriilor, într-un loc care se întinde pe o suprafață similară ca a Europei, supraviețuirea este cu adevărat o provocare!

E lesne de înțeles că hrana zilnică era procurată din mediul înconjurător: șerpi, insecte, plante și lista poate continua.

Așa ne dăm seama că unul dintre motto-urile lor „Dincolo de limite” nu este deloc întâmplător și asta pentru că atunci când primesc o misiune, nimic nu le poate sta în cale, iar Vasile știe bine asta.

Astăzi are puterea de a fi sincer și ne mărturisește că supraviețuirea și importanța misiunii îi lăsau foarte puțin loc în minte pentru a mai apuca să se gândească la ce se întâmplă acasă, dacă familia este bine, sau cum ar fi dacă și el ar fi la masa de Paște. În plus, aceste gânduri poate l-ar fi demoralizat, iar el știa clar că forță au toți cei din Legiune, psihicul fiind adevărata putere care face diferența între ei.

Mai mult decât atât, Codul de Onoare i-a spus clar: „fiecare legionar este fratele tău de arme, nu contează naționalitatea, rasa sau religia ta. Tu îi vei fi solidar”. 

Așa a și fost: camarazii lui i-au fost familie multă vreme pentru că, prima dată s-a întors acasă într-o vacanță, abia  după 3 ani de Legiune.

Astăzi: toți știu de România și de Bucovina

Anii au cernut prin sita lor întâmplări și experiențe pentru Vasile, pe care le-a tratat cu maximă seriozitate și responsabilitate, iar dacă atunci când a ajuns în Legiune, România era ceva necunoscut pentru unii, astăzi lucrurile nu mai stau așa.

Ceilalți au aflat de România și când Vasile, bucovineanul cu tărie de fier, a doborât recordul la înot și a înotat 17 km, deși când a ajuns acolo nu avea nicio treabă cu acest sport.

Ceilalți au aflat de România și când au observat autenticitatea lui Vasile care știa să facă de toate. Așa au ajuns și să îl numească prietenește „multifuncționalul”.

Ceilalți au aflat de România și când tânărul din comuna Vama devenea subofițer al Legiunii Franceze, un grad ce alții nu-l obțin nici după  15 ani de carieră.

Azi, toți știu de România, de Bucovina, și ca dovadă că cei 8 ani de legiune ai lui Vasile Vaman au fost fără cusur, retragerea sa a fost privită cu uimire de mulți dintre colegii și superiorii săi.

„M-am reîntors în România, o țară în care știm cu toții cum funcționează totul și care sunt șansele reale ale unui tânăr de a putea construi ceva util societății începând de la zero. Am renunțat la o cetățenie franceză, am renunțat la posibilitatea de a locui liniștit undeva pentru tot restul vieții, într-un apartament situat undeva pe Coasta de Azur, în Alpii Francezi sau în Corsica, unde am fost domiciliat în ultimii 5ani. Am renunțat la nenumărate drepturi pe care statul francez mi le oferea,  începând de la transporturile pe teritoriul național cu reduceri de 70, 80% la clasa întâi, reduceri la hoteluri, etc. Cu multe regrete și tristețe în suflet, dar totodată plin de recunoștință și considerație, astăzi îmi iau rămas bun și întorc o pagină de aur a vieții mele ce vă rămâne în amintirea mea pentru totdeauna ”, a spus Vaman.

În cei opt ani de legiune, Vasile a avut ocazia să colinde mai multe continente și un număr impresionant de țări, unde, pe lângă misiunile desfășurate, a avut ocazia să descopere mentalități diferite, culturi diferite și oameni diferiți care și-au pus amprenta în omul care este astăzi.

Și asta nu e tot…

Povestea lui Vasile este impresionantă din perspectiva performanțelor, a tăriei sale de caracter, a durității, însă, trebuie să știți, că și din perspectiva bunătății și unității.

Aflați, astfel, că acesta mai are doi frați pentru care a fost și este un model, frați care l-au urmat de fiecare dată. Și când spunem de fiecare dată, ne referim inclusiv la Legiunea Străină.

Așa se face că după ce a plecat în legiune Vasile, a venit și Bogdan, iar din urmă, la doar 17 ani, și Cătălin.

Strânsa legătură dintre ei, precum și dragostea fără granițe pe care le-o poartă celor doi frați și celor două surori, îl fac astăzi pe Vasile să aibă o altfel de sclipire în privire când vine vorba de ei și o bucurie pe chip ce poate fi observată cu ușurință.

Numai mamă să nu fii…

Vasile a plecat primul în legiune și s-a întors ultimul, după 8 ani în care a activat în cea mai temută armată a lumii.

Rând pe rând, l-au urmat și frații săi, acasă rămânând doar fetele ca alinare pentru lipsa băieților.

Este greu de descris ce simte inima unei mame, însă l-am întrebat pe Vasile, care, deși conștient de grijile și emoțiile fără margini ale mamei sale, spune că aceasta a avut întotdeauna încredere deplină în el, ceea ce a și ajutat-o să depășească această perioadă.

Inclusiv mesajele acesteia pentru el în perioada în care se afla în Legiune erau motivaționale și se încheiau de fiecare dată cu o declarație de iubire infinită și de mândrie și nicidecum cu durerea ce îi sfâșia inima de dor în acele clipe.

Vasile Vaman, deși  și-a desăvârșit destinul sub steagul celui mai cunoscut corp militar din istoria modernă a omenirii, știe bine că „sfârșitul nu-i aici” și că viața mai are multe să îi ofere, de aceea idealurile sale rămân în continuare mărețe, iar curajul și determinarea la fel de prezente în fiecare secundă ce trece.