Ca o replică – parcă – la scandalul „Cumințenia Pământului” din România (lucrare care, în realitate, valorează mult mai mult decât evaluarea finală), iată că, pe 15 mai, la Christie’s, New York, o lucrare de numai 26 de centimetri a lui Brâncuși a fost vândută cu 57.300.000 de dolari (estimare înainte de licitație 25.000.000 – 35.000.000 dolari). Este vorba de „Muză adormită”, bronz realizat în 1913 după o matriță din perioada 1909-1910.
La aceeași licitație, o lucrare de Picasso, „Femeie în rochie albastră, șezând”, a fost adjudecată pentru suma de (aproape) 45 de milioane. Totalul vânzărilor licitației de luni a fost de 289 milioane de dolari.
Recordul anterior al lui Brâncuși fusese realizat în februarie 2009, cu ocazia scoaterii la licitație a colecției de artă Yves Saint Laurent / Pierre Bergé. Atunci, o lucrare de cu totul altă factură a artistului, statueta din lemn de stejar, „Doamna L.R.”, a fost adjudecată pentru suma de 37.200.000 de dolari (foto dreapta).
Realizate conceptual în aceeași perioadă (1907-1909) „Cumințenia Pământului” (1907) și „Muza adormită” (1909) au, ca trăsătură artistică, ceva comun: subtila disimetrie a feței.
La „Cumințenia Pământului”, urechea dreaptă lipsește, iar ochii au expresii diferite: pupila ochiului drept e imperceptibil mai mică decît a celui stîng, dar mai plină, ochiul dînd impresia unei vederi mai pătrunzătoare decît a celuilalt.
Este, așa cum sesiza Constantin Noica, o ipostaziere a devenirii: „Este o stranie devenire în fiinţa aceasta, dacă te uiţi mai bine la ea, o devenire pe care artistul a înscris-o acolo subtil, fără să aducă nici o deformaţie şi nici un dezechilibru în identitatea ei umană. Nu numai că denivelarea dintre părţi, aproape contrastul lor, nu aduce fisuri în identitatea fiinţei sculptate, dar identitatea ei este atît de bine asigurată, încît de la ea se pot revendica o sumedenie de tipuri umane şi idoli, ca de la o făptură arhetipală. Ea seamănă – s-a spus chiar din 1910, cînd a fost întîi expusă la Bucureşti – cu zeităţile prememfitice din Egipt, cu figurile asiriene, cu unele chipuri din lumea indică, cu anticele figuri mikeniene sau cu cele din aria thracică, aşa cum mai recent s-a spus că aminteşte de idolii din Cyclade, de Venus din Lespugue, de unele chipuri din arta precolumbiană şi neagră, de arta oceanică a lui Gauguin şi, din nou, de arta thracică, atunci cînd s-a găsit la Hamangia, în Dobrogea, aşa-zisul „Gînditor“ de acum 3000 de ani”.
Cât privește „Muza adormită”, oricine poate observa că aceasta este numai pe jumătate „adormită”: ochiul drept este închis, ochiul stâng e deschis. Sau, altfel spus, ochiul drept privește în afară, pe când cel stâng privește în interior (vezi Eminescu, Scrisoarea a III-a, „Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă”.). Sensurile și trimiterile culturale și filosofice sunt aceleași pe care le-a sesizat Noica la „Cumințenia Pământului”, dar într-o formă mai puțin descriptivă și esențializată la maximum.
Revenind la performanță absolută de la Christie’s, interesantă este și expunerea publică a acesteia, cel puțin în publicația „Le Nouvelliste”, după care a fost preluată știrea de față: Brâncuși nu mai este numit „sculptor francez de origine română”, așa cum figurează în muzeele lumii și în toate cataloagele internaționale de artă, ci „sculptorul român Constantin Brâncuși” („sculpteur roumain Constantin Brancusi”)
