Puricele în ureche
Recenta apariție a lui Dan Puric la televiziunile de proastă reputație mi-a prilejuit o nedorită paralelă între titlul piesei lui Georges Feydeau și ingerința vizuală a, de altfel, apreciatului actor-mim-regizor în viața noastră. Pretenția sa de a propăvădui un amalgam naționalist-bisericesc de la înălțimea reputației sale și de a ne cere să-l credem pe cuvânt pentru mare parte din cele afirmate, e dincolo de talentul regizoral și interpretativ, burlescă.
