Klaus Iohannis a avut la întoarcerea din Polonia tresărire cu privire la situația politică din țară, reactivând o temă pe care părea că a uitat-o: cea a Guvernului său. Deși nu a spus-o direct, Iohannis a început un război cu PSD via Guvern. De unde vine această răzvrătire a lui Iohannis în condițiile în care venea de la un eveniment dedicat păcii?

Sondajele din ultima perioadă, deși îi sunt favorabile lui Iohannis, acestea au început să arate un trend descendent pentru PNL. Speranțele pe care le-au dat simpatizanților încă de la începutul anului de a schimba guvernul, de a schimba majoritate, toate aceste promisiuni au fost mai degrabă deziluzii.

Declarațiile belicoase ale lui Iohannis reprezintă reintrarea sa de partea PNL. Dacă mai aștepta mult, PNL ar fi ajuns luna viitoare sub PSD în sondaje. Chiar dacă a criticat Guvernul, Iohannis nu reprezintă garanția că PNL va putea da jos majoritatea PSD. Liberalii par incapabili la ora actuală să se țină de promisiuni, iar cei care credeau în ei sunt tot mai puțin. De asemenea, gafele prezidențiale alături de gafele politice și discursul ciudat al PNL, fac ca șansele liberalilor să fie tot mai mici în a ajunge la guvernare până în 2016.

Evoluția promisiunilor sau mai bine zis a deziluziilor vândute de PNL și Iohannis.

1) Luna ianuarie – luna speranței. De la începutul lunii ianuarie, liderii PNL și Klaus Iohannis porneau cu imboldul dat de scorul rezultat la alegerile prezidențiale. Valul de simpatie de care se bucurau, dar și încrederea pe care o căpătaseră i-a determinat pe aceștia să fie siguri că vor da jos Guvernul Ponta. Însă, câteva greșeli au fost făcute de către cele două tabere, în special de cea prezidențială, iar PSD a putut să își revină treptat.

PNL făcea și desfăcea în Parlament majorități, acorda speranțe lui Mircea Geoană, făcea curte UNPR-ului și UDMR-ului. Toate acestea în vreme ce, deși spunea că vrea un Guvern propriu, Klaus Iohannis nu mișca un deget. Motivație nu avea, omul își îndeplinise scopul, acela de a ajunge la Cotroceni. El chiar luase în serios faptul că nu trebuie să se implice în politica partidului și nu trebuie să se comporte ca Băsescu. Indolența sa în a-i ajuta pe liberali să preia guvernare, i-a lăsat pe aceștia să se bată cu morile de vânt.

Și chiar s-au bătut timp de câteva săptămâni bune – au rupt din PSD puțin peste 10 parlamentari, au reușit să creeze un disconfort majorității și să pună în pericol structura guvernamentală.

Însă, cel mai bine este să exemplificăm cele două atitudini diferite din partea celor din PNL și a lui Iohannis, cei care trebuiau să reprezinte un tot unitar.

22 ianuarie , Klaus Iohannis la Realitatea TV – ”Da, eu îmi doresc un Guvern PNL. Nu fac niciun secret din asta” . El a continuat într-o notă puțin alambicată și care lăsa de înțeles că de fapt îi convine situația actuală: ”Eu îmi doresc un guvern PNL, dar trebuie să vedem cum, ce mi-aş dori, varianta optimală, şi ce se poate”.

”Acum nu avem alegeri, dar este posibil, am spus-o şi înainte de alegeri, şi toată lumea a observat că vor începe mişcări în Parlament. Se vor forma noi grupuri. Acest lucru se întâmplă, lucrurile se întâmplă în Parlament. Este posibil, pe parcursul acestui an, să fie mişcări între partide, să se scimbe majoritatea, şi este normal, când actuala Opoziţie vine cu o moţiune de ceznură şi schimbă guvernul. Aşa funcţionează democraţia, este normal, este natural, şi atunci vom avea alt guvern”, a mai spus Iohannis. În același timp el propunea politica fără scandaluri, lucru care vine în contradictoriu cu ceea ce își dorea.

21 ianuarie, Klaus Iohannis în New York Times – Într-un interviu acordat pentru cotidianul New York Times, preşedintele Klaus Iohannis a explicat că este nevoie de un guvern nou. ” Avem nevoie de un guvern suficient de puternic şi cu o viziune economică pe termen lung, care să schimbe lucrurile. Ne trebuie un guvern care să vină cu un nou mod de abordare şi care să aibă curajul de a păstra un set de reguli economice atâta timp cât este necesar”, a declarat Iohannis. Iar Iohannis avea să vadă o nouă viziune, însă din partea PSD-ului.

Aceste declarații erau interpretate de liberali ca fiind un semnal că se vrea schimbarea lui Ponta și că mai e puțin până îl dau jos. Realitatea era alta: lui Iohannis îi convenea un guvern cu majoritate stabilă, un guvern care făcea cam ce spune pentru că era presiunea publică din noiembrie asupra sa.

Din partea PNL veneau semnale clare, în sensul în care aceștia cereau disperați ajutorul lui Iohannis.

22 ianuarie, Cătălin Predoiu – ”Important este să dăm un guvern care să fie rezonant cu ce au vrut oamenii în 16 noiembrie, să fie rezonant cu ce face președintele Iohannis în aceste prime săptămâni și luni de mandat, cu proiecția pe care a făcut-o de nouă politică, un guvern care să nu izoleze Cotroceniul, ci să sprijine Cotroceniul și care să fie deschis către oameni”

În timp ce Iohannis spunea în presa națională sau internațională că vreau Guvernul lui, de parcă un președinte și-ar aduce Executivul de acasă, liderii PNL anunțau valul de negocieri.

21 ianuarie, Alina Gorghiu – „Am început deja discuții pentru formarea majorității, ceea ce se poate cât de firesc. Discutăm cu colegi parlamentari pentru că nu vrem să fim luați pe nepregătite și, când dl Predoiu va veni cu programul de guvernare și va fi finalizat, dezbătut, vom avea consultările cu societatea civilă, cu tot ce înseamnă elitele de la nivel local și central, nu vrem să fim prinși pe picior greșit”.

Deși vorbeau de negocieri la jumătatea lui Ianuarie, pe data de 9 a aceleiași luni, aceeași Alina Gorghiu spunea: „O să-mi spuneți că aritmetica parlamentară nu este de partea PNL. Dar dacă pornim de la logica enunțată și în campania electorală, noi am luat decizia de a nu primi niciun traseist. Noi nu vom primi niciun fel de primar sau ales local care a părăsit partidul de la care a plecat. Moțiunea de cenzură va putea să treacă doar din discuții cu cei din Parlament, nu prin negocieri, pentru că este o linie extrem de sensibilă, dar aceste discuții pot fi începute doar după ce avem un program de guvernare”

2) Luna februarie – luna circumspecției. A doua lună din an a început într-o notă optimistă pentru PNL. Iohannis spunea că vrea Guvernul lui, ei începuseră negocierile în Parlament, Geoană și Vanghelie păreau că rup PSD-ul. Încă din primele zile au apărut și semnalele că PNL ar avea majoritate:

01 februarie, Dumitru Oprea (PNL) – „Vă anunţ că, în Senat, în curând pe ecrane, secretul zilei ‘Z’. Ziua în care sperăm ca, în Senatul României, grupurile de forţă să fie inversate, dar mai multe detalii fac parte din surpriza ce v-o oferă PNL”. Oprea a fost întrebat dacă în prezent, înainte de începerea sesiunii parlamentare, pe câte voturi se bazează în plus faţă de cele ale grupului noului PNL. ”Suficiente încât să devenim majoritari”, a replicat senatorul PNL.

Lucrurile se mișcau și în Camera Deputaților și părea că PNL pare de neoprit:

11 februarie, Ludovic Orban (PNL) – „In ceea ce ma priveste pe mine, in mod evident, la nivelul Camerei Deputatilor, investiti prin hotararea PNL, eu si colegii care au fost desemnati ca si echipa, purtam negocieri la nivelul Camerei Deputatilor fie cu grupurile parlamentare, fie cu deputati astfel incat sa formam majoritatea parlamentara. Cand avem informatii relevante in acest sens, le veti afla, evident vor fi facute publice”

Mai mult, la finalul lunii februarie, PNL anunța că are gata programul de guvernare. În același timp spuneau clar și răspicat că e alternativa la guvernul Ponta. Între timp, până la lansarea programului, au avut loc câteva evenimente potrivnice PNL: votul pentru judecătorul CCR (câștigat de PSD la Senat), votul pe moțiunile de cenzură (câștigat de PSD la Cameră), lansarea proiectului de Cod Fiscal. PSD era peste tot, iar PNL vedea cum pierde bătălia.

Pe 28 februarie, Comisia de unificare a PNL a aprobat programul de guvernare al PNL, a declarat copresedintele PNL Vasile Blaga, aratand ca liberalii lanseaza public invitatia adresata tuturor „posibililor parteneri politici” pentru a crea o noua majoritate.

Înainte de lansarea programului PNL și după lansarea proiectului de Cod Fiscal, Iohannis a avut o cam ultimă tresărire. Pe 19 februarie acesta spunea că „îmi doresc un guvern pe care să îl numesc Guvernul meu”, delimitându-se totodată de Victor Ponta: „nu există niciun fel de colaborare politică”, criticând și viziunea fiscală a Guvernului. Însă, folosirea aceluiași discurs, acelorași argumente, a făcut ca Iohannis să nu mai aibă impactul dorit.

3) Luna martie – luna resemnării lui Iohannis. În cea de-a treia lună a anului, a cedat primul „flanc” al armatei liberale – cel de la Cotroceni. Succesul înregistrat de Codul Fiscal, dar și consolidarea poziției PSD și a majorității, l-au determinat pe Iohannis să dea înapoi.

31 martie, Klaus Iohannis la bilanțul mandatului – „Cand va veni alt guvern, e o întrebare care trebuie pusă în esență partidelor politice. Eu nu am de gând sa preiau rolul opoziției, eu rămân și mă rezum la rolul de președinte. Daca opoziția adună suficiente voturi, vom avea alt guvern. Daca nu vom reuși, atunci vom avea alt guvern în 2016″, a spus Klaus Iohannis. Această declarație consfințea capitularea lui Iohannis în fața PSD-ului.

Înainte de această declarație, acesta a mai avut o serie de remarci cu privire la o posibilă răsturnare de Guvern, însă declarația de la sfârșitul lui Martie exprimă adevărata stare a lui Iohannis.

12 martie, Klaus Iohannis pentru presa din Polonia – „Personal, cred că România are nevoie de un alt guvern, mai eficient și cu o viziune pe durată mai îndelungată, dar asta este altă chestiune”.

În PNL deja începuseră să se manifeste îngrijorările, iar liderii nu mai păreau așa de siguri că vor putea să mai producă schimbarea. Față de luna ianuarie asistăm la o reducere a tonului războinic al liberalilor, mai ales din partea liderilor:

20 martie, Alina Gorghiu – ‘Mă feresc să mai anunț o dată limită, în timp, pentru înlăturarea Guvernului Ponta, dar acest moment va veni și tot mai mulți parlamentari înțeleg că Guvernul Ponta e unul toxic, un guvern care face rău cetățenilor din România. Lucrăm la construirea majorității parlamentare care va susține politica PNL și în acest sens discutăm cu toți parlamentarii în funcție. Se discută inclusiv cu oameni din PSD, de bunăcredință, care au înțeles că a merge cu Victor Ponta este greșit’.

23 martie, Teodor Atanasiu la RFI – „Sperăm s-o facem până la jumătatea anului. Este vorba de această sesiune parlamentară în care dorim să depunem şi o moţiune de cenzură, prin care să pice Guvernul Ponta. De aceea, toate demersurile noastre sunt îndreptate spre crearea unei majorităţi parlamentare până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, care se întâmplă la 30 iunie”.

Trebuie văzut și contextul acestor declarații: Blaga și Predoiu erau cu musca pe căciulă în dosarele Microsoft, retrocedări și finanțarea PDL, PNL avea probleme legate de liderii locali. Credibilitatea începea să dispară, iar criticile celor care i-au susținut în alegerile prezidențiale să apară.

Singurul kamikaze de la PNL era Predoiu, care a fost lăsat singur în fața opiniei publice și cu programul de guvernare și cu privire la majoritate. Acesta spunea pe 13 martie că liberalii caută în Parlament majoritatea care să dărâme Guvernul Ponta la o moţiune de cenzură, neexcluzând din aceasta foşti şi actuali parteneri politici ai PSD, respectiv UDMR şi UNPR. Astfel, începea să apară precipitarea în discursul PNL.

4) Luna aprilie – luna resemnării PNL. Luna trecută a apărut și capitularea PNL-ului și recunoașterea înfrângerii în fața PSD-ului și a Guvernului. Rând pe rând, liderii PNL au început să o scalde în ceea ce privește preluarea majorității. Nimeni nu se mai gândea la majoritate, ci la cum să nu devină șimai ridicoli în fața cetățenilor.

6 aprilie, Marian Petrache la Digi24 – „Motiv pentru care e greu să mai faci astăzi o majoritate parlamentară, în aceste condiții. De fapt, în PNL au fost două curente, după alegerile prezidenţiale. Un curent care acum a început să se întărească, acela care cerea alegeri anticipate pentru că era firesc să se întâmple așa. În toată lumea civilizată, după un eșec aveau loc și alegeri parlamentare. Și al doilea curent, acesta de a prelua guvernarea foarte rapid, printr-o schimbare a majorității parlamentare. Cred că va fi din ce în ce mai greu să facem această majoritate parlamentară”.

6 aprilie, Raluca Turcan la RFI – „Este important să nu-i minţim pe oameni şi să înţeleagă că o nouă majoritate poate fi obţinută în momentul de faţă pe câteva căi: venind unii oameni care au plecat din PNL şi acum doresc să se reîntoarcă sau prin nişte alianţe în Parlamentul României, dar care sunt făcute cu partide pe care cetăţenii deja le cunosc foarte bine şi mă refer la UNPR, PC, UDMR şi alte partide care gravitează în jurul PSD-ului şi care ar putea fi preluate într-o altă majoritate. Deci este dificil în momentul de faţă să schimbi majoritatea, pentru a avea un nou Guvern”.

PNL începuse să invoce în această perioadă faptul că vor o nouă majoritate se crează cu oameni de calitate, încercând să motiveze eșecul.

27 aprilie, Alina Gorghiu – „Prima mea opțiune și cea principală a PNL este de a schimba Guvernul Ponta. Din păcate, posibilitatea de a schimba Guvernul Ponta ține de o majoritate parlamentară, de un calcul aritmetic, care acum nu e în avantajul PNL. Facem, în schimb, opoziție și încercăm să îmbunătățim orice fel de proiect în interesul cetățeanului din România”

5) Luna mai – luna pericolului inevitabil. Odată cu primele zile ale lunii Mai au început să apară și reacții din partea PNL cu privire la moțiunea de cenzură, care începe să devină inevitabilă, mai ales pentru imaginea PNL-ului ca partid de opoziție și ca partid care de la începutul anului a vorbit despre accederea la guvernare. Dacă nu ar depune o moțiune de cenzură, PNL ar picat drept un partid ridicol în fața electoratului. Totuși, discuțiile din ce în ce mai dese despre o moțiune de cenzură a PNL au apărut după ce partidul a ajuns în sondaje de la aproape 50% la un scor de 40 – 43%, în vreme ce PSD le suflă în ceafă la 40%. Tot în acest context trebuie interpretată și ieșirea lui Iohannis, care s-a reactivat ca om politic, deși e președinte, și a ținut să îi dea niște smetii peste „față” Executivului condus de PSD. Însă, această reacție nu face decât să arat frustrare și nervozitate.

05 Mai, Ludovic Orban – „Noi am luat o decizie aproximativa, dar daca imprejurarile o impun, de exemplu, daca Dragnea este condamnat, chiar si cu suspendare, iar Victor Ponta se incapataneaza sa-l tina in PSD si in Guvern, in mod evident ca ai temei pentru o motiune de cenzura”.

06 Mai, Vasile Blaga – „Nu am dat niciodată termene pentru schimbarea unui guvern, pentru că schimbarea unui guvern nu o poţi face decât pe cale constituţională (..) şi sunt doar trei variante în care poţi să schimbi un guvern: în primul rând, prin alegeri anticipate, aşa cum ne-am dorit, dar lucrul acesta e imposibil în România postdecembristă (…); s-ar fi putut schimba dacă Victor Ponta ar fi înţeles din înfrângerea usturătoare pe care a luat-o în 16 noiembrie, nu îl văd pe Victor Ponta să îşi dea demisia în nicio condiţie; şi, desigur, atunci, este vorba despre o moţiune de cenzură, pe care am spus că o vom depune în prima parte a lunii iunie”

Deși începe să reapară spiritul războinic la PNL, aceștia au fost caracterizați până la acest moment de promisiuni deșarte făcute celor care le-au acordat votul în noiembrie, în detrimentul PSD-ului și al lui Victor Ponta. Liberalii mai au o lună să demonstreze, altfel vor ajunge din nou un partid aflat în sondaje sub PSD.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.