Telefoanele nu-și au rostul aici. Liniștea pădurii, alături de imaginea unui loc în care omul nu a schimbat nimic de atâția ani, îți sunt de ajuns, pentru a-ți dori să revii în acest loc.
„Am realizat și o potecă aici, pentru toți cei care vor trece prin comuna noastră și vor dori să vadă acest loc deosebit. Am putea spune că este o pădure virgină, însă nu e chiar așa, pentru că pe perioada toamnei, oamenii din comună merg aici pentru a culege merișoare. În sensul acesta, împreună cu cei de la Parcul Național Călimani, cu care avem o colaborare bună, am reușit să facem o potecă, unde, din loc în loc, avem panouri informative, extrem de atractive, panouri pe care trecătorii pot găsi răspunsuri la fiecare întrebare. Toată lumea știe că e rezervație și că nu are voie să intre acolo să taie lemne, însă aceste panouri oferă informații suplimentare. E o locație cu care noi ne mândrim și pe care o s-o promovăm de fiecare dată când vom avea ocazia”, a declarat pentru SuceavaLive, primarul comunei Poiana Stampei, Viluț Mezdrea.
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul sitului „Tinovul Mare Poiana Stampei” face parte din Domeniul Carpatic sau Provincia geosinclinalului carpatic care cuprinde Munţii Bârgăului, Depresiunea Dornelor şi Culoarul Pojorâta- Câmpulung- Gura Humorului.
Relieful este caracterizat de existenţa unor văi largi cu lunci şi terase de acumulare foarte bine dezvoltate, separate prin interfluvii domoale. La confluenţa Dornei cu Dornişoara, datorită reliefului depresionar şi a bogăţiei apelor de precipitaţii şi subterane, s-au format numeroase tinoave caracteristice acestei regiuni. Altitudinea în sit variază între 894 m şi 1001 m.
Sub aspect climatic, datorită poziţiei şi prezenţei unui cadru înconjurător înalt, zona este caracterizată printr-un climat de adăpost, dar cu frecvente inversiuni de temperatură în timpul iernii şi precipitaţii bogate (700- 800 mm), consecinţă a pătrunderii aerului vestic peste pragul, nu prea înalt, al Munţilor Bârgău. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în lunile mai – august.
Circulaţia atmosferică este influenţată de direcţia maselor de aer din nord – est şi nord – nord – vest, cu vânturi locale de tip munte – vale. Vânturile din sectorul vestic deţin cea mai mare pondere ca frecvenţă, faţă de cele din sectorul vestic. Din punct de vedere pedologic, predomină solurile hidromorfe, tipul de sol gleic cu subtipurile tipic şi turbos, histosoluri cu tipul de sol turbos tipic şi cambisoluri cu tipul de sol brun acid. Tipurile de habitat, pentru care Tinovul Mare Poiana Stampei a fost declarat sit Natura 2000, sunt turbăriile active (7110*) şi turbării cu vegetaţie forestieră (91DO*). Speciile de plante identificate în sit şi care sunt prinse în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE sunt Drepanocladus vernicosus şi Ligularia sibirica.
Importanţa ariei proiectului pentru biodiversitate şi pentru conservarea speciilor, tipurilor de habitate avute în vedere la nivel european, naţional şi regional.
Tinovul Mare Poiana Stampei se remarcă prin diversitatea structurală şi floristică. Habitatul cu gradul de reprezentativitate cel mai mare în sit, îl reprezintă turbăriile active (cod 7110*) şi turbăriile cu vegetaţie forestieră (cod 91DO*) – ambele cu o reprezentativitate excelentă. Evaluarea globală a valorii sitului, din punct de vedere al conservării habitatelor existente în acesta, se prezintă astfel: valoare excelentă pentru habitatul turbării active, dar și valoare excelentă pentru habitatul turbării cu vegetaţie forestieră. Pe lângă speciile de plante identificate în sit şi care sunt prinse în anexa a II- a Directivei Consiliului 92/43/CEE (Drepanocladus vernicosus şi Ligularia sibirica), a mai fost identificată, la categoria specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa a II- a Directivei Consiliului 92/43/CE şi Triturus montandoni. La categoria specii de nevertebrate din anexa a II- a, aceleaşi Directive, au fost identificate speciile: Leucorrhinia pectoralis şi Cordulegaster hero.
Importanţa ştiinţifică a rezervaţiei este deosebită. Se ştie că tinoavele oligotrofe prezintă o mare carenţă a solului şi a apei în substanţe minerale nutritive, mai ales în calcar. De aceea, flora prezentă, destul de săracă, este silită să se hrănească mai mult din particule eoline şi din precipitaţii atmosferice. Datorită muşchilor ce vegetează abundent, mai ales celor din genul Sphagnum, solul şi apa au devenit puternic acide, colorate în nuanţe de brun, predominând acizii humici şi huminici. Flora bacteriană lipseşte în totalitate de la câţiva centimetri de la suprafaţă, datorită acidităţii şi lipsei de oxigen. Aşa se explică de ce polenul depus de-a lungul secolelor în strate succesive de turbă, este conservat în condiţii optime, păstrându-se până în zilele noastre numeroase relicte glaciare. În baza analizelor sporo-polinice, s-a determinat în timp şi spaţiu, cu precizie, evoluţia florei de la formarea turbăriilor, acum câteva mii de ani.
Într-o documentată lucrare, acad. Emil Pop (23) arată că „zăcământul turbos este o arhivă multimilenară, documentară, din care se poate reconstitui flora mlaştinii care s-a succedat sub imperiul diverselor climatice, cât a durat sedimentarea”.
În prezent, elementul forestier predominant este pinul silvestru ce vegetează greu, atingând diametre cuprinse între 10-22 cm la vârste în jur de 100 de ani, mesteacănul pufos şi unii hibrizi ai mesteacănului, precum şi alte specii comune, din care amintim scoruşorul, polpii şi molizii din zona de protecţie.
Flora ierbacee este destul de săracă, remarcându-se frecvent următoarele specii: feriga, merişorul , răchiţeaua , ruginarea , vuietoarea, calcea calului, gălbăşoara de turbărie , curechiul de munte , bumbăcăriţa, rogozul pauciflora, trestia de turbă, iar dintre briofite se menționează muşchiul frunzos relict arctic şi subarctic, caracteristic unor zone periferice de zăvoaie de tip finlandic.
Lasa un raspuns