„Vă pupăm copii! Drogăneală uşoară!”

de Dragoş Huţuleac

Atunci când părintele își face treaba de părinte, viața devine mai ușoară și mai plăcută pentru toată lumea. Și școală devine mai bună, și societatea devine mai bună, și economia devine mai bună. Totul se schimbă în bine dacă li se acordă atenția cuvenită celor 7 ani de acasă. N-o să vedem regres în țările în care educația copiilor este prioritară pentru părinți. Și nu mă refer aici la educația instituționalizată.   Ci la cea din sânul familiei. Unde nu contează atât de mult ce zice părintele, dar contează extraordinar de mult ce face părintele. Pentru că faptele spun copilului mai mult decât orice discuție.

Recunosc că aceasta nu este o discuţie nouă. Multă lume o abordează, dar având în vedere amploarea pe care a luat-o consumul de droguri în ultima vreme, cred ca este esenţială.

Pentru că am povestit în ultima vreme cu mulţi elevi despre droguri şi consumul lor, situaţia la nivelul municipiului Suceava ar arăta cam aşa din punctul acestora de vedere:

Consumul începe de pe la 12-13 ani şi este motivat în primul rând din lipsa de atenţie a părinţilor şi în al doilea rând, din cauza anturajului. Mai exact din dorinţa lor de a simţi ca fac parte dintr-un grup, de a se integra, dar totodată speră că prin acest consum de substanţe interzise vor atrage asupra lor atenţia părinţilor, atenţie care le lipseşte grozav de mult;

În opinia lor în jur de 15%-20% dintre adolescenţi consumă ceva până termină gimnaziul sau liceul (nu înseamnă că este şi corect procentul… aşa consideră ei);

Cică de droguri faci rost la fel de uşor ca de ţigări sau de alcool şi numai cine nu vrea, nu poate face rost;

Toţi dau vina pe părinţi şi pe faptul că-i neglijează. „Dacă părinţii îţi iau tot ce îţi doreşti, nu înseamnă că te iubesc. Orice cadou de genul acesta este o scuză pentru absenţa lor din viaţa noastră. Eu m-aş pişa pe ultimul lor cadou, care cred ca e cam cât salariul dvs, numai să stăm o săptămână împreună şi să nu facem nimic. Doar să povestim şi să mâncăm împreună…şi să ne uităm la filme” (declaraţia unei eleve de clasa a VIII-a);

Mai bine de jumătate dintre ei consideră că la un moment dat vor ajunge să consume substanţe interzise ocazional, la diferite evenimente;

Având în vedere că sunt părinte de fată, mă strânge în spate această realitate, care consider că va deveni şi mai neplăcută în următorii ani. Totuşi, ştiu din propria experientă, că indiferent de anturaj sau de ispite, cei 7 ani de-acasă îşi spun cuvântul atunci când o iei pe drumuri greşite. Şi asta pentru că mereu ai un pitic pe creier care, după ce faci o prostie, te toacă la cap: „Nu e bine ce ai făcut! De ce ai făcut asta? Ştii că ai greşit!”. Şi o face atâta de bine, încât oricât de smardoi te-ai da, până la urmă te întorci pe drumul cel bun. Numai ca să-ţi recapeţi liniştea, somnul şi perspectiva pozitivă asupra vieţii. Dar ca „piticul de pe creier” să funcţioneze în viitor, părinţii trebuie să acorde atenţia cuvenită copiilor azi. Ori azi suntem toţi plecaţi să facem bani….vă pupăm copii! Drogăneală uşoară! Lasă că ia tata/mama un telefonaş nou şi trece….