Pentru că vremea permite, chiar invită, aș spune, mi-am dezvoltat o nouă metodă de relaxare. Binecunoscutele plimbări de seară, în minunatul centru al municipiului Suceava, cu iubita și cățelul. Așadar, aproape în fiecare seară ne rezervăm o jumătate de oră și ieșim la o plimbare. Pentru a face seara și mai „dulce”, obișnuim să ne așezăm la o terasă, pentru a servi ceva care să ne „ungă” sufletele. Din afirmația mea se poate înțelege foarte facil că există, în tumultul de bucurii, și dureri. Adevărat!
În scurtele ieșiri mi-a fost dat să văd atâta ipocrizie, atâta lipsă de inspirație, atâta neglijență, încât regret nu doar mizeria fizică din orașul în care trăiesc, ci și „mizeria” din gurile naivilor, ținutele abordate de „fetele tatii”, mersul copiat de „macaronarii” abia întorși în țară, mașinile prost vopsite, fără autorizații la foliile de pe geamuri și cu o rezonanță proastă la un casetofon ieftin. Totuși, geamurile sunt larg deschise de o manivelă ruptă pe jumătate, poate poate se mai întorc unele capete de „zeițe”, indiferent de nivelul combustibilului din rezervor, sau de banii pe care îi au în buzunar acești ratați ai societății. Important pentru ei este ca, în definitiv, să ajungă „pe deal” în Burdujeni, pentru că nu își permit o cameră la un hotel, iar acasă e dificil atunci când locuiești cu părinții. Odată ajunși acolo sus, transpirația din palme poate va atinge un sân virgin, sau deja lăsat, al vreunei „dive”.
Că tot veni vorba de „dive”, sunt acele pițipoance pe care le vedem extrem de prost îmbrăcate prin centru sau în baruri de fițe, cu pantaloni scurți intrați în fund, deloc asortați cu o pereche de sandale cu platformă prea înaltă, un maieu care o dezavantajează și ruj… ruj în exces.
Cât despre cocalari, îi cunoașteți deja.
Lasa un raspuns