„Să curgă micii, să vină maneleleeee, poftă bună la bereee!”
Aceasta este o urare nu tocmai tradițională de 1 Mai. Dacă era tradițională începea cu „Fie ca lumina zilei de 1 Mai să vă aducă…” sau „Binecuvântarea zilei de 1 Mai…”, că doar suntem popor creștin, ce dracu’! Nu știu în ce măsură mai suntem un popor de muncitori, dar creștini mai suntem. Uneori mai catolici decât Papa, mai cu seamă atunci când nu trebuie.
Când mă întreb dacă mai suntem un popor de muncitori, nu mă refer la faptul că românul nu ar fi harnic, așa cum tot se încearcă se se promoveze imaginea lui în lume și în țară. Eu cred că românul este suficient de harnic cât să nu-i plângă nimeni de milă dacă are de lucru. Problema-i că statul nu mai dă de lucru, iar românul nu știe să-și facă de lucru singur, decât sub formă de băgător în seamă, taman când nu este cazul. Românii nu au spirit antreprenorial și cu asta basta! De aici trebuie construită economia, nu așteptând să se nască în noi gena responsabilă cu antreprenoriatul. Nu există așa ceva pe teritoriul mioritic, nici în toată Europa de Est. Românului trebuie să-i dai de lucru și abia atunci face treabă. Și e indicat să-l păzești, atunci când face treabă, măcar primii doi ani. Altfel se refugiază în ajutoare sociale și se obișnuiește să trăiască așa. Excepții sunt, dar tocmai pentru că sunt atât de rare, e ușor de făcut o antiteză între dumnealor și masa populației.
Revenind la ziua de 1 Mai, majoritatea vor zice că e sărbătoare comunistă și că „ce frumos era atuncea”. Nu o să-i contrazic defel, pentru că atunci eram prea mic ca să-mi dau seama ce se petrece, iar în manualele de istorie de după anii 90 am la fel de multă încredere ca în economia națională. Prin urmare, o să facem o incursiune prin istoria și semnificația acestei zile despre care, dacă treci de stereotipuri, poți afla o grămadă de lucruri interesante.
Cum a ajuns să fie sărbătorită ziua de 1 Mai
Culmea e că toată tevatura cu acesta dată, nu a început la ruși ci la „tovarășii și pretenii lor” americanii. Așa că data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei. Atunci, George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia. Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente care au avut loc trei zile mai târziu în Chicago. Acolo, numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.
În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, dintre care pe câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre acuzați au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.
Ca urmare a acestor fapte, în anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a II–a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890 au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pace universală”.
La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Cu toate astea, pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca primul weekend lung al verii.
1 Mai, ca propagandă politică
1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: „Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii”. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se susținea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic.
După 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM. Între timp, românilor le-a mai trecută fierbințeala cauzată de Revoluție și se bucură la unison în bună pace și manele date la maxim de zilele libere lăsate de stat, fără discriminare, și pentru cei care au de lucru și pentru cei care nu au sau se feresc de această activitate.
1 Mai în tradiția populară
Chiar dacă nu era sărbătoare internațională, datorită obiceiurilor strămoșești, românul tot ar fi sărbătorit această dată ca sărbătoare tradițională. Astfel, pe 1 Mai în tradiţia populară românească se serbează Armindeni, „Ziua Pelinului”, sau „Pomul lui Mai”, sărbătoare celebrată încă din vremea dacilor, supranumită și „sărbătoarea bețivilor”. Denumirea de Armindeni provine de la numele proorocului Ieremia, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 1 Mai. În ziua aceasta se serbează belşugul şi rodul pământului. Se spune dacă oamenii se spală de dimineaţă cu rouă vor avea parte de sănătate.
Tradiţia mai spune că trebuie puse ramuri verzi la porţile caselor, pentru noroc şi belşug, dar şi la intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni şi animalele, deopotrivă, să fie departe de spiritele malefice. La petrecerile câmpeneşti se bea vin roşu amestecat cu pelin, „pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli”.
Tradiţia populară aminteşte că ciuma putea fi alungată doar în Ziua de Arminden şi numai cu frunza de pelin: „Frunză verde de pelin/ Iată-ne la Armendin,/ Beau mesenii şi mănâncă,/ Şi de ciumă nu li-i frică!” (S. Florea Marian, 1899).
În această zi pelinul se poartă la pălărie, la brâu sau la piept, se pune la icoană, la fereastră, în aşternuturi ori sub prag.
Lasa un raspuns