Oamenii învățați au fost tot timpul modești și și-au văzut de treaba lor. Această atitudine cred că s-a datorat faptului că, mergând pe drumul cunoașterii, au înțeles că oricât de multe ar ști, e prea puțin față de imensitatea de cunoștințe ce ne înconjoară. Dându-și seama de acest aspect, au avut măsură în tot ce făceau, gândeau și spuneau, având grijă ca cele făcute, gândite sau spuse de dânșii să aibă sens și să poată fi interpretate cu ajutorul învățăturilor stăpânite. Era o erudiție obținută printr-un efort continuu și angajant pe calea cunoașterii. Pe ei nu diplomele i-au făcut învățați, ci perseverența în atingerea iluminării adusă de cunoaștere.
Nu îi voi lăsa fiicei mele averi, dar voi face tot posibilul să-i las o grămadă de amintiri frumoase, care să o facă să zâmbească ori de cate ori va trece printr-o situație dificilă …și sprijinită de amintirile respective, va găsi puterea să meargă mai departe, indiferent de circumstanțe.
În singurătate, omul ajunge să se cunoască pe sine mult mai bine decât în ochii celorlalți.
Înaintând oarecum în vârstă, am ajuns la concluzia că un om care are (numai) două fețe, este de fapt, super de treabă…
Singura competiție care contează este cea pe care o porți cu tine însuți. Restul e timp irosit. Dacă azi încerci să fii un om mai bun ca ieri și repeți asta zi de zi, eforturile tale vor fi răsplătite în cele din urmă. Doar că îți trebuie răbdare și perseverență.
Dacă copiii tăi se bucură atunci când intri în casă, ești mai bogat decât crezi.
Cei 7 ani de-acasă se văd cel mai bine când omul scapă la bani mulți.
Până când patronii (sau statul), nu vor înțelege că demnitatea angajaților este cel puțin la fel de importantă ca salariul, firma (sau instituția) nu va prospera. Abia în momentul când angajatul se va simți demn la locul de muncă, va munci și în folosul angajatorului. Până atunci, lucrează doar în folosul său. Adică pune pe primul loc salariul și nu firma. Când demnitatea îi este respectată, va pune pe primul loc firma (sau instituția) și pe locul 2 salariul, iar asta va produce transformări incredibile pentru toate părțile implicate.
Lipsa de educație se manifestă cel mai adesea prin gălăgie exagerată. Prin zgomot, needucatul, speră să acopere golul lăsat de absența manierelor și a culturii în ochii celorlalți, fără a realiza că de fapt, prin atitudinea avută, nu face decât să sublinieze lipsurile respective.
Mama, pentru copil, este sursa de iubire, în timp ce tatăl este sursa de putere. Dacă cei doi părinți se înțeleg, atunci copilul lor va crește suficient de iubitor și de puternic cât să facă față oricărei provocări pe care viața i-o va pune în cale.
Bani mai putem câștiga, în schimb, timp nu vom câștiga niciodată. Din păcate, pentru a câștiga bani, trebuie să risipești timp iar acest troc nu este deloc echitabil.
Cea mai buna lecție oferită de natură este cea despre echilibru. Unde acesta lipsește, dispare în cele din urmă și viața.
Lasa un raspuns