Miercuri, în cea de-a treia zi din Săptămâna Patimilor, în biserici continuă Deniile, slujbe prin care credincioşii îl „petrec“ pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere. Potrivit tradițiilor populare, Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă.
În Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor s-a făcut pomenirea femeii celei păcătoase şi a avut loc vânzarea lui Iisus Hristos, de către Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii săi, pentru 30 de arginţi.
Miercurea Mare ne apropie și mai mult de Sfintele Paști, astfel că Biserica a rânduit să luăm aminte în această zi la două exemple:
Primul, al păcătoasei înstrăinată Dumnezeu, care cu mare căință, smerenie şi cu multe lacrimi, aducând mir de mare preţ pentru a-L unge pe Hristos, devine mironosiţă. Al doilea, exemplul lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul Domnul, care L-a vândut pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă.
Vânzarea facută de Iuda a făcut ca, mai târziu, Sfânta Tradiţie a Bisericii să rânduiască ziua de miercuri ca zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit, acestea fiind cele două zile ale săptămânii în care creştinii trebuie sa postească de-a lungul întregului an, potrivit crestinortodox.ro.
Evangheliile povestesc că Iisus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi, Lazăr, cel înviat din morţi, Marta şi Maria, şi în casa lui Simon Leprosul.
„Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă. Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis: «Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor». Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis: «Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26,6-13).
În acest timp, în Ierusalim se urzea în taină răzbunarea fariseilor și a cărturarilor, care hotărăsc moartea Mântuitorului. Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor. „Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă” (Matei, 26.4).
Tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei, 26, 15-16)
Tradiții în Miercurea Mare
Potrivit tradiţiei populare, credincioşii care în Miercurea Mare ţin post negru, vor fi protejaţi de boli, de Sfânta Miercure, pe parcursul anului.
De asemenea, se mai păstrează obiceiul din moşi strămoşi ca cenuşa din sobe să fie aruncată în Miercurea Mare peste straturile din grădină. Bătrânii satelor spun că, în Miercurea Mare, cenuşa are puteri magice şi ajută plantele să aibă rod bogat.
surse: crestiortodox.ro, adevarul, ortodoxia.ro
Lasa un raspuns