Mă, și scoteau bătrânii noștri carnea din untură, o aruncau în tigaie, se topea grăsimea de pe ea si când începea să sfârâie, aruncau vreo 5-8 ouă bine bătute, cu sare și gata un fel de mâncare. Mai mergeau până în grădină, strângeau doi pumni de zmeură, puneau peste dânsa puțin zahăr, smântână și gata și desertul. Scoteau câteva barabule, luau lobodă, ceapă, mărar, pătrunjel, păstârnac le puneau să fiarbă împreună și gata și borșul. Îl înăcreau, îi mai puneau oleacă de smântână și mâncai de transpirai în spate. Erau niște mâncăruri atât de simple și atât de gustoase încât inclusiv acum când scriu editorialul înghit în sec de zici că n-am mai văzut bucate. Și nu cumpărau nimic. Totul era din gospodăria lor.
Dacă te grăbeai sau veneai obosit din câmp, făceai repede o mămăligă, niște brânză cu smântână și ochiuri cu slăninuță prăjită și ăla erai. Umpleai pântecele și te duceai să te odihnești. Dacă voiai musai ceva dulce, scoteai niște magiun de perje, picurai oleacă de smântână în el, că tot aveai la îndemână și tot cu mămăliga la purtător, terminai și cu pofta asta.
Dacă nu te grăbeai sau venea duminica, tăiai o găină bătrână și o puneai la fiert câteva ore bune. Făceai din ea un borș care te vindeca de cancer, dar și o fripturică care scotea din tine reumatismul. Si tot pentru că era vreme, puneai să faci o alivancă care îți regla ritmul cardiac. Uite așa te bucurai de o sănătate de fier. Uneori tăiai un pui, dar ăla îl făceai cu smântână sau la ceaun și îl serveai cu mujdei. Felurile astea de mâncare vindecau durerile sufletești.
Alteori prăjeai cartofi în untură și niște bucăți de cârnați lângă, scoteai o cofă cu lapte acru și nu-ți mai trebuia nimica toată ziua. Raiul era la tine în gură și nimic altceva. Așa, ca un moft, poate îți mai făceai repede câteva clătite pe care le ungeai cu dulceață de gutui sau cireșe amare și gata.
Altă dată, ca să nu stai locului, mergeai la bureți. Veneai cu o sacoșă mare din care făceai tocăniță, bureți prășiți cu usturoi, pifteluțe și puneai și două borcănele cu salată pentru la iarnă, ca să ai ce pune lângă mămăliga de cartofi cu tochitură. Că erai gospodar, aveai porc cum trebuie, nu ca acum, că iei 2-3 kile de carne de la magazin și nu mai știi cum să întinzi de dânsa.
Da, mă! Mi-e dor de mâncărurile astea simple și gustoase, ca de mama. Iar când eram mic le mâncam gratis. Acum dau bani pe niște chestii care nici nu se compară ca gust sau calitate și nici nu mă fac să mă simt bine. Mă îngraș ca porcul și nici n-am altă alternativă având în vedere ce lături bag în gură… pardon… fast-food cică le zice…
Lasa un raspuns