În fiecare an, de Sărbătorile de Iarnă, ne punem dorințe. Nu cred să existe persoane care să-și dorească ceva neplăcut. Din contră, toți ne dorim să fim mai fericiți, mai sănătoși, mai bogați, mai îndrăgostiți de frumos. Acuma, la drept vorbind, frumosul de care ne îndrăgostim depinde de gusturile fiecăruia, dar în majoritatea cazurilor are conotații benefice asupra tuturor celor care năzuiesc spre el. Trimitem mesaje tuturor, primim mesaje de la oricine și ne apropiem unii de alții în chip nevăzut, prin simplul motiv că sărbătorile de iarnă ne focusează gândurile spre alte meleaguri interioare decât cele obișnuite. În timpul anului, gândurile noastre se concentrează asupra facturilor în timp ce, la ceas de sărbătoare, se concentrează asupra oamenilor. Și uite așa, magia acestor zile devine explicabilă. Poposind puțin cu privirea pe chipurile celor care ne înconjoară realizăm cât sunt de importanți, cât de bogați suntem că-i avem alături și câtă bucurie ne pot oferi printr-un zâmbet, o strângere de mână sau o banală îmbrățișare. Gesturi simple pe care nu le-am băga de seamă în restul anului, doar pentru că mintea noastră are alte preocupări, deși nu văd cu ce sunt mai speciale facturile din restul anului decât cele din luna Decembrie. Culmea e că toate sunt plătite, doar că ultimele sunt însoțite de urarea „Sărbători fericite!” și un zâmbet, în timp ce celelalte sunt însoțite de încruntări și reproșuri. Tocmai din acest motiv, luna Decembrie și începutul lunii Ianuarie este cea mai frumoasă perioadă din an.
Zâmbetul este cea mai ieftină și mai la îndemână formă prin care ne putem apropia de ceilalți. El nu ar trebui oferit doar la ocazii speciale, ci permanent, ca o semnătură a condiției nostre umane. Chiar noi înșine dacă ne-am zâmbi dimineața în fața oglinzii, am începe ziua mult mai mulțumiți și încrezători iar rezultatele unei astfel de atitudini nu vor întârzia să apară. Surâsul despre care vorbeam ne va însoți ulterior în toate activitățile desfășurate în acea zi, iar partea frumoasă e că până la finalul zilei va strânge în jurul său zâmbetele altor persoane sătule de priviri încruntate. Mai cu seamă atunci când considerăm că nu avem motive de zâmbit, trebuie să găsim tăria de a schița un asemenea gest în relația cu ceilalți, pentru că respectivii vor răspunde suferinței noastre cu alt surâs și sprijinindu-ne de el vom găsi calea necesară pentru a ieși din indispoziția încercată.
Viața la țară m-a învățat că puterea surâsului este dublată de cea a cuvintelor. În orice sat, locuitorii se salută cu zâmbetul pe buze. „Bună ziua”, „Doamne-ajută”, „Spor la treabă” etc. sunt expresii ce fac parte din frumusețea vieții rurale și întăresc sufletește locuitorii acestor așezări unde cuvântul OM își regăsește locul de cinste în inimile semenilor iar înțelesurile sale tainice sunt cunoscute încă de toți. Fără a cunoaște tehnici NLP, fără a citi cărți motivaționale, aceștia se sugestionează reciproc pozitiv toată ziua, astfel încât este practic imposibil ca subconștientul lor să nu preia mesajul transmis și să acționeze în consecință. Ei acționează instinctiv, mânați de un imbold interior ce ne demonstrează că rostul nostru pe acest pământ este de a-i face viața mai frumoasă celuilalt, nu prin sacrificii inutile, ci prin gesturi simple în fața cărora orice suflet vibrează și rezonează constructiv. Legile vieții rămân astfel suverane și fiecare își împlinește conștient sau mai puțin conștient rostul în această lume, bucurându-se de privilegiul de a trăi alături, împreună și prin ceilalți.
De Sărbători, zâmbiți mai des. La mulți ani!
Lasa un raspuns