A trecut un an de când am fost declarați „cei mai proști din curte școlii” de către restul României. Acuma constant, cu puțină răutate, că măcar noi ne-am revenit. Nu se poate spune la fel despre cei care ne înfierau atunci cu mânie proletară. Acuma ei au făcut-o de oaie, și au comis-o mai rău ca noi. Ori noi nici măcar nu știam cu ce se mânâncă la vremea respectivă boala asta. Ei au știut. Au avut timp să se pregătească și chiar să învețe de pe urma greșelilor noastre.
Măcar la ei, decidenții politici nu s-au ascuns și nici nu au devenit doctori peste noapte, ca președintele nostru de CJ, ca să fie tratați preferențial. Nici măcar n-am auzit să-și fi chemat la domiciliu, în miezul nopții, sclavii, ca să le recolteze analizele. Mă rog, eu spun că nu am auzit, dar mă îndoiesc că în fapt s-au comportat altfel. Că așa le este felul: ei elita…noi…pulimea. Putem sta la cozi liniștiți, putem răbda liniștiti, putem face multe pierzând timp. Ei nu pot pierde timp. Timpul pentru cei de la putere mereu este important. Cum să te odihnești mai mult dacă nu ai timp?
În acest an, n-am învățat că sănătatea este cea mai importantă. Asta am învățat de multă vreme. Dar am reînvățat să mă bucur de viața la țară. De munca fizică, de mâncarea gătită la foc domol, de cafeaua savurată afară, de răsărituri, apusuri, de plimbări, chiar și de zăpadă. Că cel puțin de zăpadă uitasem cu totul cum mă pot bucura. Iată că am redescoperit. M-am dat iarna aceasta cu sania cum nu mă mai dădusem de la 14 ani, am făcut oameni de zăpadă cum n-am mai făcut niciodată, m-am bulgărit, am făcut cam tot ce se putea face cu zăpadă. Înclusiv o cetate.
Tot pandemia asta mi-a reamintit cât de important este păstrez în viața mea numai oamenii care țin la mine. Nu cei care vreau să țină la mine, ci cei care țin la mine fără să le cer sau să-mi doresc să facă asta. Ei sunt cei mai importanți. Restul sunt așa, de…portofoliu. Dar nu sunt importanți. Importanți sunt cei care fac, nu cei care vorbesc. Și cred că și în societate tot ăștia trebuie păstrați: cei care fac, nu cei care vorbesc.
Și tot în perioada asta am învățat că pe lângă sănătate, educația e cel puțin la fel de importantă. Bine, poți fi prost, sănătos și fericit, numai că în cazul ăsta fericirea ta depinde mult prea mult de alții și tare mai trebuie s-o faci pe clovnul sau pe interesatul ca să ai parte de ea. În schimb, dacă ești puțin educat, fericirea ta nu mai depinde așa mult de ceilalți și poți trăi liniștit și frumos fără să fii clovnul nimănui.
Lasa un raspuns