USL: victoria vorbei, înfrângerea faptei

Editorialele sunt menite să prezinte părerea editorialistului, îndeobște jurnalist cunoscut, despre sensul sau semnificația faptelor care, de obicei scutite de lumina reflectoarelor, scapă atenției cetățeanului plătitor de taxe și impozite. Acesta este motivul pentru care subsemnatul s-a decis să comenteze ceea ce pielea sa experimentează.

14 este cifra fatidică de la care se trage și expresia neaoșă “mi se rupe-n 14”, deoarece taman de 14 luni de guvernare USL am avut nevoie ca să se rupă barierele răbdării. După 2 luni de trâmbițare a victoriei respectivei uniuni, “aleșii” au uitat TOATE promisiunile electorale în favoarea asumării unei realități zguduitoare, aceea că NU SUNT BANI. E drept că n-aveau de unde să fie, dar conducerea USL a preferat să “uite” moștenirea lăsată PDL de guvernarea Tăriceanu și să pedaleze voios pe tema “Băsescu e de vină” pentru orice de la scufundarea Titanicului încoace.

În 14 luni de guvernare USL, singura direcție în care s-au ținut de cuvânt la capitolul măriri, sunt taxele și impozitele mărite atât ca număr cât și ca procentaj. La nivelul nostru bucovinean aceasta se traduce prin neputința de a readuce în normalitate relațiile interumane, comunicarea dintre cetățean și instituțiile statului și creșterea încrederii alegătorilor în persoanele alese.

Am obosit să aud că “nu sunt fonduri” pentru îndeplinirea angajamentelor asumate la intrarea la guvernare și să aplaud atragerea de fonduri europene pentru asfaltarea gropilor de pe drumuri. Indiferent dacă Președintele Consiliului Județean are o altă „viziune” este evident că aceasta nu poate fi viabilă fără sprijin la nivel central şi ca atare, nefiind pusă în practică seamănă din ce în ce mai mult cu o frecţie la un picior de lemn.

Oricum am spune-o, cred ca I.L. Caragiale a fost un vizionar când a scris replica „O soţietate fără de prinţipuri, carevasăzică că nu le are”.

Nu putem să alegem la nesfârşit oameni care promit că o să facă şi să ne plângem că nu fac nimic, pentru că e logic că un asemenea om trăieşte pentru a face planuri şi nu pentru a le pune în practică.

Din punctul meu de vedere, USL nu reprezintă decât o dezamăgire, poate ultima, a celor care au fost convinşi că statului îi pasă de ei.