de Dragoș Huțuleac
De ani de zile, la mine în familie, de 1 Decembrie se taie porcul. Nu e sacrificiu ritualic, ci pur și simplu a rămas acest obicei de pe timpul când părinții mei încă nu erau pensionari și așa găseau ei de cuviință să fructifice aceasta zi liberă. Își luau o grijă de pe cap. De asta, Ziua Națională a României pentru mine are gust și miros de „pomana porcului”.
Când eram în gimnaziu, în apropierea sărbătorii Unirii, eram scoși în careu, ni se vorbea de semnificația acestei zile, cântam „Deșteaptă-te Romane”, „Treceți batalioane române Carpații” iar la final ne prindeam în „Hora Unirii”. Țin minte că picase odată o zăpadă de vreo 30-40 de cm de cu seară, iar „Hora Unirii” a fost un grozav prilej pentru a bătuci terenul școlii suficient de bine cât să putem juca după aia fotbal, de era să să ne dea sângele pe nas în ziua respectivă.
În liceu nu țin minte vreo activitate specială cu ocazia acestei zile, dar fiind chiulangiu profesionist, se poate pur și simplu, să nu fi fost eu prezent.
În timpul facultății, stiu sigur că mergeam acasă să-l ajut pe tata să taie porcul. În timpul masteratului, la fel.
Când m-am întors în Suceava, după doi ani de stat în Paltinu, de 1 Decembrie știu că am făcut fasole cu costiță, am fiert jumătate de litru de țuică, i-am dat câteva capace unui televizor primit de pomană, că să funcționeze (că ăla numai de frică funcționa) și mi-am petrecut toată ziua uitandu-mă la defilări, filme patriotice, mâncând din oră în oră și terminând țuica mult mai repede decât mă așteptam.
Pe seară stiu că aș fi vrut să ies până în centrul Sucevei să văd luminițele atunci aprinse, dar dacă închideam puțin ochii, aveam orgă de lumini în cap, așa că am renunțat. A fost frumos!
Acum, chiar astăzi, îmi pare rău că nu am făcut mai multe pentru țara mea, pentru că schimbarea nu vine așteptând, ci făcând…fiecare, în pătrățica lui, cât poate, dar nu mai puțin. La mulți ani, țară frumoasa și iartă-ne lenea, nepăsarea și lipsa de iubire!
…și să nu uităm că nu există cel mai bun popor, cel mai democrat popor, cel mai drept popor, nici cel mai cel popor. Fiecare națiune are greșelile ei și realizările ei. Treaba e că dacă nu crezi și nu îți iubești țara, nu ai cum să o transformi în ceea ce îți dorești să fie. Nici tu nu ai reuși ca om fără credință în tine și fără să te apreciezi. Uneori, atât omul, cât și țara, e bine să fie unul și același lucru.
Lasa un raspuns