Sala de la Talcioc Cultural a fost mult mai goală decât se așteptau organizatorii, motiv pentru care ora începerii spectacolului a fost decalată 60 de minute. Artiștii și spectatorii au fost parcă înghețați la început, dar odată cu prima melodie, s-au dezmorțit și minunea a început, deoarece Nicu Patoi, Berti Barbera, Adrian Ciuplea și Lapi Răzvan Lupu iubesc ceea ce fac și pun suflet, mult, în treaba asta, iar spectatorii s-au dovedit capabili prin entuziasm și cunoașterea fenomenului rock, să le creeze artiștilor senzația că sunt mai mulți.
S-a format o asemenea atmosferă, încât spectacolul care trebuia să dureze 90 de minute, a depășit 150. Am avut parte de solo-uri de excepție și de o parte acustică minunată, în care Adrian Ciuplea și-a alăturat violoncelul unei chitări cu corzi de plastic, folosită de Nicu Patoi pentru a interpreta o compoziție mai veche a acestuia. Am avut parte de câteva melodii din istoria rockului cântate perfect, am simțit bucuria lor de a cânta împreună, pentru că au știut să ne facă părtași la ea. Orice descriere pălește în fața lucrurilor întâmplate aseară la Talcioc Cultural, și mă îndoiesc că imaginile filmate vă vor ajuta să înțelegeți ce ați pierdut. Indiferent de motivele absenței, veți avea destul timp să regretați hotărârea de a absenta, pentru că spectacolul de aseară face parte din categoria „unice”, este irepetabil, chiar dacă, mustrați de conștiință, dați fuga pe urma lor să-i prindeți la Iași.
Acum dați-mi voie să spun câte ceva despre cei 4 componenți ai acestui proiect. Nicu Patoi este, mai presus de orice, un mare artizan al chitarei electrice, folosește, de altfel, 5 asemenea instrumente în timpul concertului. Este un compozitor talentat, care reușește să lase în toate compozițiile sale destulă libertate instrumentiștilor să improvizeze, un mare vrăjitor de sunete, multe dintre ele atât de speciale, încât spectatorul rămâne înmărmurit, necrezându-și urechilor. Am văzut un Patoi la paroxism, arzător, titanic, și mi-am dat seama de ce l-a ales Joe Satriani să facă deschiderea concertului său de la Sala Palatului. Am reușit după concert să schimb câteva vorbe cu toți componenții grupului și mi-a plăcut la Nicu Patoi zâmbetul satisfăcut, liniștea cu care digera satisfacția lucrului bine făcut.
Adrian Ciuplea este absolvent de Conservator, clasa violoncel, dar și-a descoperit un talent special pentru chitara bass. Până să ajungă la Platonic, a mai fost în componența formației „Vița de vie”, iar în vara asta a fost selectat în grupul care l-a însoțit pe Steve Vai în turneul european. Este jucăuș, zâmbitor, dar mai ales poznaș, surprinzându-și deseori colegii cu improvizații inspirate.
Lapi Răzvan Lupu este cu siguranță un toboșar de forță, reușind de foarte multe ori să dea impresia că are 4 mâini. Este echilibrat în exprimarea muzicală, pare serios, chiar taciturn, dar totul se schimbă în momentul în care declanșează un solo. Devine vulcanic, impetuos, ochii îi strălucesc și acaparează sala, supunând-o definitiv. Toată seriozitatea lui dispare după concert, când redevine zâmbitor și glumeț.
L-am păstrat la urmă pe Berti Barbera nu pentru că este vocalistul grupului, și nici pentru că și-a început cariera muzicală în Suceava, ci pentru că, după părerea mea, micuțul percuționist are un rol determinant în succesul grupului. Multitudinea de instrumente de percuție, mari și mici, îi dă posibilitatea să completeze armonios trecerile dintre instrumente, momentele de pauză fiind acoperite mai mult sau mai puțin delicat. Spre sfârșitul spectacolului, Berti a scos dintr-o husă o muzicuță mică, cu care a dominat sala, dovedind încă o dată că este un mare muzician, pentru că e nevoie de un foarte mare muzician ca să scoată MUZICĂ ROCK dintr-o muzicuță așa de mică.
Spectacolul de aseară s-a sfârșit. Aș putea scrie despre el vreo două săptămâni și tot aș fi sigur că ceva foarte important a rămas nespus. Celor care au fost aseară în sală, felicitări. Celorlalți aș dori să le spun că asemenea concerte poposesc la Suceava cam la fel de frecvent cu alinierea planetelor și că e păcat să le pierzi.
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns