Acest articol este doar expresia durerii mele de cetățean al României, fost suporter al naționalei de fotbal.
Aseară echipa pensionari-rezerve alcătuită de magistralul antrenor Pițurcă a consfințit trecerea în neființă a fotbalului românesc. Dincolo de rezultat și de jocul penibil al selecționaților, dincolo de orice alte considerente care țin de șansă, arbitraj, public, am ajuns la concluzia că e inutil să ne mai așteptăm la orice lucru bun de la cuplul de mazete Sandu-Pițurcă.
Contractul minune dintre federație si Pițurcă prin care acesta este mandatat să califice nationala peste 2 ani, orice alte rezultate neconstituind o contraperformanță a fost folosit de antrenor pentru a-și putea face rost de venituri paralele de la procuratorii aflați în căutarea de noi contracte pentru jucătorii lor. Prea obosit ca să vadă jucători TINERI și talentați de sub nasul său, jucători care pleacă pe contracte MARI, văzuți de alții, Pițurcă face echipa după inspirații de moment și nazuri personale numai din ocupanți titulari ai băncilor de rezerve sau pensionari care încă se mai mișcă în reluare la care mai adaugă 2-3 nume interne care duc tot greul.
Am renunțat la fotbalul intern scârbit de jocul intereselor evidente și prestațiile lamentabile ale arbitrilor. Renunț acum și la echipa națională, o ciorbă lungă făcută din oase refierte și aș renunța cu drag la cetățenia asta păguboasă dacă Dumnezeu ar face o minune și m-ar face măcar spaniol dacă nu englez sau german, măcar ăia se mai ridică în picioare când se intonează imnul.
Nu cred că specialiștii în sport ai ziarelor își merită renumele, pentru că e obositor și inutil să trâmbițezi viictorii viitoare și să vii cu scuze lălâi după înfrângeri usturătoare. Cum mi se pare o întoarcere la epoca în care Partidul era în toate, ca o întreagă șleahtă de politicieni să apară pe sticlă ca susținători ai echipei naționale, unii neștiind nici măcar unde e stadionul național. Cum îmi fac o datorie de onoare să ocolesc activitățile politizate, de azi fotbalul este teritoriu tabu pentru mine și cum trebuie să existe o excepție pentru ca regula să fie întărită, excepția mea se numește Cristi Pustai, a cărui activitate o voi urmări mereu cu plăcere.
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns