SONETUL BUCOVINEI
Cu o ţinută azi comunitară,
Feciorii tăi pribegi gândesc spre tine,
Rebeli ei rătăcesc prin ţări străine,
Dar poartă demn osânda lor amară.
Ai fruntea încreţită, vede-oricine,
Tristeţe-n ochi au cei de pe la ţară,
Acum pustiu, pământu-i o povară,
Şi nimeni de un timp nu-l întreţine.
Un lanţ de sfinte mănăstiri pictate,
Aidoma ouălor încondeiate,
Cu dor vă cheamă să veniţi acasă.
Mulţi aţi lăsat copii plângând la poartă,
Iar vouă de o vreme nu vă pasă,
Căci banul v-a schimbat a voastră soartă.
PATOLOGIA GELOZIEI
Cel obsedat, bolnav grav de iubire
Un viitor sentimental nu are
E veşnic însetat de răzbunare
Şi plin de ură, din nefericire.
Stigmatizat de propriile tare
Căzneşte izolat cu îndârjire
Neîmpăcat, căci, din nenorocire,
Adoptă lipsa de comunicare.
Purtarea-i maladivă, din păcate,
E-un caz pur patologic, gelozie,
Pizmaşul derapează, dă din coate.
Cu gândul chinuit de bănuială
Nu i-ar strica o lungă amnezie
Să-şi facă-n minte, singur rânduială.
Sorin Cotlarciuc
Lasa un raspuns