(FOTO) Istoria unei răscoale – Răscoala de la Pungești

În timp ce scriu acest articol (ora 13:43 PM), am vorbit la telefon cu fetița doamnei Elena la care am dormit o noapte(dacă se poate numi ”dormit” cu jandarmii la capul tău), fetița era disperată ca nu poate să meargă la școală deoarece sunt 5 jandarmi in fața curții si vreo doi prin grădina de alături…
Noaptea, cerul senin, frig de crapă pietrele…patrula de săteni tocmai a intrat în cort să se incălzească, de ce ? Patrulele sătenilor păzeau tabăra să nu intre jandarmii să fure alimente, așa cum s-a întâmplat pe 2 decembrie, când ajutoarele (biscuiți, conserve, brânză, ș.a.) au fost confiscate (mai bine zis furate) de către jandarmi. Au existat săteni care nu dormiseră de mai multe zile, erau descurajați de ce se poate întâmpla, cădeau efectiv din picioare de oboseală. Printre alinările oamenilor se afla și ”Rezistența Pungești ”- o pisicuță drăguță și foarte drăgăstoasă cu toți care veneau în tabără. Între timp, Ion, un localnic, făcuse o ciorbă pentru cei înfrigurați din cauza temperaturii scăzute, sau infrigurați din cauza fricii și a faptului că o să moară cu zile pe pământul lor. După o noapte de nesomn, a venit dimineața, ce a adus rugăciunea din fața troiței ce se află la marginea drumului… rugăciuni care erau rostite în fiecare dimineață de către săteni și oamenii veniți din toată țara. Oamenii sunt credincioși acolo, speră ca divinitatea prezentă în inimile românilor de pretutindeni să le salveze viața care le este amenințată de Chevron și Guvernul României. După câteva ore, au început să sosească săteni din satele din jur, cântând în cor pe stradă ”UNIȚI SALVĂM TOATĂ ROMÂNIA”, m-am simțit actor intr-un film patriotic, în care românul este hotărât să iși ia țara înapoi din ghearele politicienilor corupți. Oameni bătrâni, bunicuțe, doamne cu poșeta și copii au ieșit să cadă în genunchi în fața jandarmilor ce apără hoția. Nu sunt toți așa, am văzut jandarmi cu lacrimi sub cagulă când îmbrânceau bunicuțele, poate totul nu este pierdut… Când s-a dărâmat gardul Chevron, oamenii aveau strălucirea în ochi că România se va schimba, că vor avea apă curată în fântâni, că vor mai putea mânca mămăliguță din porumbul de pe câmp. Se pare totuși că timp de 20 de ani, politicienii noștri și-au hrănit jandarmii cu ignoranță si cu lăcomie, plătindu-i bine și ținându-le conștiința otrăvită cu plăcerile capitalismului… rezultatul: oameni care și-ar bate bunica pentru bani (direct sau indirect oricum o fac). Scenariul parcă a fost regizat, neputința și disperarea sătenilor a fost alimentată de anumite elemente ce nu erau din peisaj (ex. Doi băieți cu cagulă care iși tot schimbau hainele odată la câteva zeci de minute… petarde au fost aruncate).
Să nu imi zică cineva că săteanul a avut petarde, sau profesorii universitari care au venit sa-și apere țara… În momentul când oamenii din alte sate au venit pe stradă, un anumit individ (eu suspectez că de la Serviciile Secrete) a filmat de la înălțime totul, nici un jandarm nu s-a legat de el pe tot parcursul evenimentului. Eu, pe de altă parte, sau Solo, sau o prietenă din București, cu toții eram cât pe ce să fim ridicați de jandarmi (nu eram în peisaj, de ce , cine sunt, de ce filmează atât de mult…acești indivizi ?). Doi jandarmi au trecut pe lângă mine:
Jandarm : Ai grijă cum acționezi, că sunt camerele de filmat pe noi !
Două bătrânele se țineau de troiță și se rugau, plângând la ”Bunul Dumnezeu și la Maica Domnului”…
În momentul intervenției jandarmilor asupra taberei, cei cu camere de filmat au fost scoși din perimetru, noi încercând să filmăm de pe mașină. Câteva minute mai târziu, după ce a fost plantată o sticlă de jumătate cu benzină , a venit un jandarm strigând în gura mare la portavoce ”Materialeee pirotehnice, materiale pirothenice!!!”. Pet-urile cu benzină ce foloseau drept combustibil generatorului pentru iluminatul taberei au fost trecute drept arme şi materiale pirotehnice. Acest lucru le-a dat dreptul Jandarmeriei să închidă tabăra. La o discuție cu un jandarm cu mai puțini neuroni funcționali, a doua zi, jandarmul susținea sus și tare:
Jandarm: Am găsit cocktailuri Molotov în tabără!!!
Solo(reporter): Dar cum arată un cocktail Molotov?
Jandarm: Așa, niște sticle cu benzină…
Solo(reporter): Din plastic?
Jandarm: Da, da din plastic…
Un minut mai târziu, când colegii jandarmi au văzut ca al lor coleg nu se descurcă să ne răspundă au venit repede:
Jandarm: Da, da am văzut eu, am găsit două sticle din sticlă cu benzină !
Am plecat, având suficiente dovezi că totul a fost un scenariu bine organizat și cu plantarea probelor.
Întrebarea se pune: Dacă se aflau cocktailuri Molotov în mâna țăranului român care işi apără pământul și apa, mai scăpau cei de la Chevron sau jandarmii fără victime umane?
Pe o perioadă scurtă de timp (spun eu), politicienii corupți au reușit să închidă un perimetru foarte important strategic pentru România cu ajutorul scenariului pus la cale de Jandarmerie. Încet, încet lumea este dispersată pe câmpuri și mai mulți oameni au fost ridicați de scutieri, între timp o prietenă, Hetti, îmbrățișa un jandarm. Alți doi prieteni de ai noștri au fost ridicați instant, numai bine ce ajunseseră la tabără. Toți au fost duși la Poliție și la Parchet în Vaslui… I-au ținut cu orele, pe unii dintre ei i-au scuturat și i-au abuzat chiar în sediul parchetului, prietena din Bucovina a auzit țipete de disperare din camera de alături, dar ”oamenii legii” au asigurat-o că în această clădire se mai anchetează și criminali sau infractori. Între timp, de celaltă parte a peretelui, un tânăr era întors cu capul în jos de către jandarmi (aceeași jandarmi pe care îi plătim chiar noi să ne apere) nicidecum un infractor sau criminal. Diversiunile create de Jandarmerie au funcționat perfect, în timp ce tinerii din București și din toată țara erau agresați în Vaslui de către forțele de ordine, în Pungești era stare de asediu: lumea nu avea voie să se plimbe pe stradă, s-au dat amenzi cetățenilor care au găzduit tineri din toată țara, alții mai puțin norocoși au fost luați chiar din ușa magazinului comunal în timp ce cumpărau o pâine sau o cafea.
Ne-am întors din Vaslui, târziu în noapte… când am intrat, în Siliștea se așezase o liniște apăsătoare, oamenii stând ascunși în căsuțele lor, iar din când în când, câte un bătrânel dădea perdeluța la o parte cu lumina stinsă în interior. Frica pusese stăpânire pe întreg satul… în afară de primar, care se plimba cu jandarmii prin comună, primar care a făcut posibil tot dezastrul de acolo prin oferirea terenului americanilor pentru o sumă considerabilă de bani (așa vorbește tot satul).
Am mers la doamna Elena acasă unde am fost găzduiți. Eu, Solo și prietenii din Bucovina am povestit cu familia până târziu în noapte. Am aflat cum trăiesc acești oameni, cât de simpli și curați sunt…am adormit apoi cu stomacul strâns și cu inima îndoită…
Dimineața devreme, am băut o cafeluță și am vizitat gospodăria, 4 văcuțe, câțiva iepuri, găini, doi căței și două pisicuțe. Am băut lapte proaspăt de la văcuțe …
Fetița doamnei Elena, o copilă nevinovată cu părul bălai ne povestea cum a venit primarul cu jandarmii la școală și le-au spus copiilor ”…că, dacă părinții mai protestează împotriva americanilor, o să vină și o să-i ducă la Protecția Copilului …”. Pentru copii de vârste mai mici au avut alt scenariu: ”…dacă părinții voștri mai protestează nu o să mai vină Moș Crăciun la voi!”
Solo, prietenul meu bun, s-a oferit sa îi dea doamnei Elena niște bani, poate are nevoie să se descurce… reacția doamnei Elena m-a făcut să plâng din nou și să ies în verandă cu inima îndoită:
Doamna Elena: Nu, nu imi dați bani, nu avem nevoie de bani, nu avem nevoie de mâncare, nu avem nevoie de haine, nu avem nevoie de nimic. AVEM NEVOIE DE SUFLETELE VOASTRE CALDE SĂ NE SALVEZE DE LA MOARTE …
Din nou imi dăduse lacrimile instant, fără să atingă obrazul… eram cu moralul la pământ…
Am plecat după să patrulăm și să vedem ce se întâmplă în sat, am fost legitimați de trei ori în câțiva kilometri. Aceleași întrebări planau asupra jandarmilor: Cine suntem, ce căutăm, de ce filmăm totul?
Înaintând spre fosta tabără, am văzut că Chevron a ridicat gardul din jurul perimetrului, jandarmii îi păzeau pe americani… Pe toate străzile erau patrule de jandarmi din 50 în 50 de metri. Lumea în sat era luată la întrebări de fiecare dată când era pe stradă, suspiciunile mele cu privire la telefoanele ascultate s-au adeverit: de fiecare dată când mergeam undeva să ne întâlnim cu săteni, jandarmii apăreau in 5 minute în număr mai mare. Scenariul perfect: seara, oficialii Chevron anunțau sistarea activității în acea zonă. Dimineața au reluat lucrul cu nonșalanță. Cei care se porinseră din țară spre Pungești se întorseseră deja înapoi spre locurile natale… nimeni nu mai avea să sosească să-i apere pe țărani de dictatura militară impusă de Jandarmerie. Am plecat și noi spre Bucovina într-un târziu, cu sufletele cuprinse de disperare, căutând tot să ne uităm peste umăr dacă suntem urmăriți… Încă nu mi-am revenit, sunt îndoit, obosit și am frisoane… nu de frig, doar afectat de tot ce s-a întâmplat în jurul meu timp de trei zile… Oamenii politici au ucis cu nesimțire statul de drept.

Adrian Puha