Când visele prind aripi

Duminică, 15 decembrie, cu începere de la ora 14:00, Salonul Medieval din Câmpulung găzduiește un Crăciun pentru copii bolnavi și foarte bolnavi. Este de prisos să spunem că mulți din acești copii nu s-au bucurat niciodată de un Crăciun, de un dar sau măcar de un gest omenesc de compasiune, fiind victime ale unui sistem impersonal de asistență, imun și indiferent la problemele lor reale. Este cu siguranță un motiv de gândire de ce a fost nevoie de dorința unui alt copil bolnav pentru a înțelege că există oameni mai săraci ca noi, mai nefericiți ca noi.
Sebastian Remus Crăciun este un luptător pentru că părinții lui nu au încetat niciodată să spere că îl vor vedea pe picioarele lui și pentru că Dumnezeu i-a dăruit curiozitatea de a citi și harul de a scrie. Am mai scris despre micuțul Seby și cu siguranță vom mai avea motive să scriem și în viitor deoarece, deși picioarele continuă să nu-l asculte, aripile creației și visului îl poartă prin ceruri de sensibilitate și dragoste inabordabile pentru foarte mulți dintre noi. Nu ne-a scăpat nici ironia aparentă a faptului că copilul se numește Crăciun, făcându-ne să ne întrebăm dacă nu există o predestinare a numelui care îl ajută pe Seby să facă asemenea gesturi sublime în simplitatea lor.
Cinste celor care l-au înțeles și i s-au alăturat în această campanie, indiferent de rațiunea pentru care au făcut-o. Un mare merit îl are și mama lui, care a reușit cumva să crească normal un copil cu foarte mari probleme, care a reușit să primească în casa și sufletul ei o parte din colegii lui Seby, aceia care astăzi sunt Pirații Literari, dar mai ales pentru că a simțit când și cum să îl ajute pe Seby să crească normal, măcar interior. Convingerile acestui copil, mai curate și mai puternice decât ale multora dintre noi, ne dau speranța că ne vom putea întoarce cândva la o societate umană condusă cu suflet și dragoste de aproape.
Gesturile celor care îl ajută pe Seby sunt multe și merită cu toate consemnate, măcar pentru a ne putea da seama că mai există OAMENI printre noi. Unele sunt mari, altele sunt mici, ale fiecăruia după posibilități, dar rezultatul final, adică mica bucurie produsă unor copii bolnavi, este înălțător. Din partea acelora care cu greu cuvântă mulțumirile noastre se îndreaptă către patroanele Salonului Medieval care au pus la dispoziția lui Seby locul unde se poate desfășura evenimentul și lui Radu Surugiu, care prin cabinetul său parlamentar din Câmpulung a ajutat acțiunea. Vom reveni cu alte nume și gesturi de normalitate în consemnarea evenimentului.