Mitică
După Giovani, Meme și cu Gică
Plecați intempestiv pe câțiva ani
Pleiada de bandiți și șarlatani
Se completeaza astăzi cu Mitică.
Această creatură dolofană
Cu ochișorii neastâmpărați
Trăia și ea din niște bani furați
Fără vreo supărare sau șicană.
Unii-i spuneau oracol din Bălcești
Ghicea frecvent echipe și victorii
Și îl iubeau în taină pariorii
Că dădea ponturi, cum să nu-l iubești?
Avea o ligă-ntreagă doar a lui
În care nu intra niciun venetic
Și-un simț al hainelor spre inestetic
Un stil de copilaș al nimănui.
Era considerat și el un greu
Era Don Corleone, Bișnițarul
Care credea în Dumnezeu-dolarul
El însuși pentru unii, Dumnezeu
Nu-i vorbă, mai făcuse niște luni
Ceva ușor, simbolic zic, de vară,
Ceva cu niște jocuri; șah sau moară
Găinării nu mari înșelăciuni.
Acum se pensionase pentru Gino.
Probabil se simțea cam obosit
Da’ cine, doamne, să se fi gândit
Că astăzi or să-l ia cu „nino-nino”?
Și un’ să-l ducă pentru-a fi ok?
La Poarta Albă-i Gigi și e jale,
La Rahova sunt alte haimanale,
Din fotbal doi, din parlament vreo trei
Presimt că-i plin de boli și de probleme,
Că-i face rău la glandă arpacașul,
Și Doamne-ajută-l cheamă și pe Nașul
Și-avem, în fotbal, liniște o vreme.
Măcar un timp nu-l mai aud cum spurcă
Și ducă-se-n pustiu, cu DIICOT-ul,
Dar ca să fiu eu fericit cu totul
Să nu-l uitati, tovarăși, pe Pițurcă!
Lasa un raspuns