Există oameni peste care Dumnezeu a revărsat cu atâta generozitate talent, încât ei nu reușesc să facă aproape nimic normal, devenind astfel un fel de paria de lux. Sunt ocoliți frumos, ba chiar cu fraze bombastice, de genul, vai maestre, nici nu ne-am gândit că ați dori să participați la un festival așa mic ca al nostru, dar adevărul e că foarte puțini oameni apreciază talentul adevărat.

În acest week-end am avut parte de două dovezi în sprijinul celor afirmate mai sus, prima, Radu Gheorghe și a doua, Dinu Olărașu. Ambii au în comun talent cât pentru un tren de artiști, seriozitatea cu care se ocupă de actul artistic și statura care atestă că esențele puternice vin în ambalaje mici. Ar mai fi de zis ceva de migala cu care alcătuiesc arabescuri de cuvinte, dar acest subiect poate fi dezvoltat pe mii de pagini, așa că prefer să-l las inclus în seriozitatea actului artistic și despre ochii celor doi artiști, ochi care fac parte integrantă din actul artistic.

Radu Gheorghe este atât de plurivalent, încât lumea nu știe cum să-l eticheteze sau să-l înțeleagă. Show-ul său este un hibrid fabulos între stand-up comedy și recital folk, în care își fac loc elemente de pantomimă și onomatopee care-ți fac cu ușurință limba nod. Am fost la câteva reprezentații de stand-up comedy, nu foarte multe recunosc și am plecat destul de repede de la ele, deoarece actorii, cu foarte mici excepții, preferă să facă haz de alții, folosind cuvinte nu tocmai bisericești. Radu Gheorghe folosește cuvinte foarte serioase, pe care le combină strălucit pentru a picta situații atât de hilare, încât ești uimit că râzi cu lacrimi. O definiție foarte serioasă pentru el este one man show, omul în sine fiind un spectacol, iar terminarea reprezentației sale te lasă să digeri lucrurile grave ascunse între glume.

Dinu Olărașu se află pe undeva pe la polul opus în exprimarea artistică, deoarece cuvintele lui alcătuiesc poezii pe care le mai și cântă excelent, totul pentru a da filozofiei ascunsă în cuvinte o notă de normalitate. Un recital Dinu Olărașu este un fel de examen de licență la omenie, la frumos și suflet, pentru că ai nevoie de toate astea ca să-l înțelegi. Comparabil doar cu Leonard Cohen în perioada sa tânără, Dinu se cere înțeles și acceptat pentru a putea fi plăcut la justa valoare, și se mai cere și privit pentru a putea recepta mesajul lui.

Am spus de multe ori și o s-o mai spun, spectacolul nu poate fi înlocuit cu nic un fel de înregistrare, el este unic și irepetabil. Actorii și cântăreții sunt și ei oameni și ca atare pot fi influențați foarte mult în bine de un public generos, astfel încât performanța lor să depășească nivelul profesional.

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.