Există tot felul de statui în viața noastră, majoritatea abstracte ca și sensurile pe care le reprezintă, dar astăzi am să încerc să scriu despre aceia care nu prea au statui, fiind îndeobște ignorați de societate. Există totuși un monument, Coloana Infinitului, care îi cuprinde și reprezintă pe toți, o dovadă că trebuie să fii tu însuți eliberat de condiționările societății, ca să poți înțelege necuprinsul.
Una din întrebările pe care ni le punem la maturitate este – de ce sunt aici? – și, din păcate, foarte puțini găsesc un răspuns pertinent. Majoritatea a ajuns la concluzia că existența înseamnă consum de hrană și perpetuarea rasei și, de aceea, artiștii și gânditorii sunt alungați de ignoranța spectatorilor. În locul unei mobilări interioare și al detașării de planul fizic, oamenii preferă berea și grătarul cu mici. Aproape oricine poate discuta ore întregi despre diverse feluri de mâncare, modă sau automobile, dar sunt extrem de rari aceia care pot vorbi despre curente filosofice, filosofi sau rațiune, deoarece filosofia, adică știința de a trăi, a devenit inutilă.
Fiecare dintre noi își creează în minte o alee cu statui ale celor care constituie modele pe care respectivul își dorește să le urmeze în viață. Personalitatea proprie este cu atât mai definită și mai puternică cu cât avem mai multe asemenea statui, care să ne sprijine în păstrarea conduitei pe care am ales-o în viață. Ce personaje alegem este însă alegerea fiecăruia, nefiind același lucru dacă ne înzestrăm o alee cu figuri de gânditori sau de bucătari, iar excepțiile de gen Radu Anton Roman sunt prea rare pentru o alee întreagă.
Lasa un raspuns