Am surprins o discuție între doi pensionari care-și trăgeau sufletul așezați la o terasă, consumând grăbit câte o halbă cu bere. Se grăbeau deoarece „la PSD se dau umbrele” și dacă se grăbeau puteau prinde și ce se dă la PNL. Ca opțiune de vot, era clar, naiba se duce la votare. Fiecare asemenea campanie irosește bani, mulți bani și există o adevărată mafie a produselor menite publicității. Dacă un tricou de bună calitate poate fi achiziționat cu 70-80 de lei, aflăm că tricourile destinate promovării diverșilor candidați rareori costă mai puțin decât dublu, și asta în condițiile în care se produc sute, dacă nu mii. Sigur că sunt sponsori, dar dacă nu costă nimic, respectivele produse sunt chiar și mai scumpe, deoarece trebuie răsplătiți cei care dau o mână de ajutor la nevoi.
Acum fiecare asemenea cort este populat cu diverse persoane care se fac că fac câte ceva sau chiar se fac utili. Pe oricine întrebi, cu toții sunt voluntari și toți sunt mânați de grija pentru viitorul țării. Nimeni nu recunoaște că sunt mânați de interese, unul de nevoia unei aprobări, altul de promisiunea anulării unei amenzi, iar cei tineri sunt acolo pentru că studenți fiind, ar face orice pentru o notă de trecere la un profesor exigent.
Cumva iraţional, dar total natural, mutarea politicii în stradă, la cort, nu a dus la civilizarea străzii, ci a sfârșit prin a generaliza politica de șatră. Politicienii nu mai sunt interesați de mesajul politic sau confruntarea de idei, tot ce contează este numărul de pungi, pixuri sau găleți împărțite în teritoriu, transformând totul într-un bâlci grotesc. Obiceiul barbar de a coborî în stradă, pentru baia de mulțime, prilej cu care să promiți marea cu sarea, combinat cu acela de a servi un mic și un pahar de bere cu alegătorii, a devenit un scârbavnic must do, căruia i se supun până și politicienii de marcă. Platforme politice, planuri de guvernare 0, mici 500.000, iată soluția găsită de stafurile de campanie și specialiștii în lobby din umbra Carpaților. Vae victis…
Lasa un raspuns