Ca mai toate lucrurile legate de Konstantin Ungureanu – Box, organizatorul acestui eveniment, nimic nu poate fi obișnuit dacă controversatul plastician se apucă de treabă. Expoziția în sine fiind un succes garantat de numele acelora invitați să expună, domnul Box a gândit o întreagă strategie de a transforma un eveniment al artei plastice într-o inedită mixtură de arte, adăugând lucrărilor expuse 12 elegii compuse de dânsul pentru artiștii expozanți, prezentate în tandem cu expunerile pregătite de conf. univ. dr. Sabina Fânaru. Și pentru că numai atât nu i s-a părut concludent, a legat această expoziție de o alta, aflată numai la 50 de pași distanță, a memorialistului Ioan Drăgușanul, în care acesta prezenta fotografii și documente legate de memoria lui Mihai Eminescu.
Expoziția comună s-a dovedit inspirat structurată, contrastele între maniere alcătuind o policromie interesantă, un fel de dialog între pereți în care sculpturile aveau rolul de arbitri. Poezia lui Box nu este foarte diferită de stilul său grafic, chemată fiind să atragă atenția asupra faptului că și artiștii sunt oameni, că trebuie să-i înțelegi ca să poți ajunge să înțelegi mesajul conținut în operele lor.
Nefiind critic de specialitate, le las acestora sarcina să califice lucrările de la City Gallery, mă voi mulțumi să spun că a meritat să particip la vernisaj fie și numai pentru a consemna că se pot face și vernisaje altfel, nu neapărat destinate specialiștilor. Elegiile lui Konstantin Ungureanu au animat oarecum atmosfera doctă a criticii doamnei Fânaru, dând celor prezenți motive de bucurie. Sunt sigur că data viitoare domnul Box se va gândi să aducă la vernisaj și un muzician care să puncteze momentele importante și să acopere zgomotul sonorizării interne de la Shopping City.
Sunt sigur că voi onora și pe viitor invitațiile domnului Box, deoarece ador să fiu surprins. Obiceiul de a împleti artele frumoase în folosul publicului s-ar putea încetățeni, schimbând cumva structura publicului participant la asemenea evenimente.
Lasa un raspuns