Așa cum bine știți, în perioada 11-13 iulie s-a desfășurat în orașul Fălticeni a treia ediție a Festivalului Fălticeni Folk, ediție la care am fost invitat, din păcate, să fac parte din juriu.

O organizare conformă tradiției ce se formează în jurul Asociației Fălticeni Cultural, 20 de concurenți, indiferent dacă soliști sau trupe, 7 membri în juriu și mulți invitați pentru recitaluri, unii anunțați, alții surpriză, totul pentru o atmosferă foarte bună. Această ediție a debutat cu vernisajul unei expoziții a venerabilui Radu Bercea, o expoziție în care  s-au regăsit multe din temele preferate ale pictorului, de data asta realizate cu metodele stilului art-deco. Apoi, prima surpriză, grupul Vouă a dăruit celor prezenți o variantă mai scurtă a spectacolului prezentat cu o zi înainte la Zilele Humorului.

A urmat concursul de interpretare și compoziție Folk, unde pe întindere de mai bine de trei ore, concurenții s-au străduit să câștige sufragiile juriului, iar în timp ce juriul nota performanțele zilei, spectatorii s-au putut bucura de recitalurile lui Adrian Bezna și, cel surpriză a lui Vasile Mardare, venit cu drag de la Timișoara ca să facă înregistrările necesare CD-ului prin care festivalul îi va recompensa pe cei mai valoroși participanți.

Ziua a doua a festivalului a conținut două spectacole de teatru, gala laureaților și decernarea premiilor, decizia de a achiziționa tablourile din expoziția lui Radu Bercea pentru a le constitui în premii fiind una foarte bună. Să răsplătești frumos prin frumos și artă prin artă este o idee meritorie. Seara s-a încheiat cu alte recitaluri, Ovidiu Mihăilescu și Marius Matache delectând publicul cu compozițiile lor.

Din păcate pentru mine, apropierea prea mare de lumea folkului a revelat faptul că sunt total nepriceput la ceea ce credeam că e fenomenul folk, că ce iubesc eu la ea nu e important, ceea ce vă va scuti pe viitor despre orice opinie a mea pe tema asta. Organizatorii, cântăreții și publicul vor fi scutiți pe viitor de gândurile mele. Mulțumesc acelora care, specialiști fiind, mi-au demonstrat că sunt total afon, probabil prea bătrân pentru a-mi putea da seama ce-mi place și ce nu. Am înțeles de ce mai binele este dușmanul binelui, de ce e bine să te mulțumești cu bucurii mici, m-am ridicat pe aripi de ceară și soarele mi-a topit aripile. Urez folkului drum bun, dar drumul meu și al lui s-au despărțit la Fălticeni.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.