Nu avem de unde ști dacă ar fi fost mai mulți oameni dornici să își curețe orașul deoarece Primăria, insensibilă atâta vreme, a găsit de cuviință să scoată oamenii la muncă atât joi 5 cât și vineri 6 martie iar cei de la Egger s-au apucat să repare locurile de joacă pentru copii, totul anunțat cu mare tam-tam în presa locală.
Și totuși, sâmbătă, în jur de 30 de oameni s-au adunat atât la lac cât și în parcul de la statuie, convinși că mai sunt lucruri de făcut. Și le-au făcut. Din câte am înțeles a fost prima acțiune de acest gen, dar cu siguranță că nu va fi ultima, pentru că participanții și-au găsit și timp de socializare, au schimbat opinii și idei, deocamdată un pic după ureche, deoarece se resimte acut lipsa unui ONG de acțiune civică în oraș.
Numele participanților chiar nu contează, sunt doar rădăuțeni care își iubesc orașul îndeajuns de mult încât să nu mai aștepte la nesfârșit ca autoritățile să-și facă treaba ci sunt gata să pună mâna la înfrumusețarea urbei în beneficiul copiilor, tinerilor și bătrânilor. În plus, cuiva care a adunat măcar o dată gunoiul altuia îi va veni mult mai greu să murdărească locul pe care l-a curățat. Emulația muncii obștești, socializarea care decurge din asemenea activități și nu în ultimul rând sentimentul de a face parte din ceva frumos, pot duce la revigorarea societății civile din Rădăuți.
Sigur, pașii sunt mulți și dificili dar, dacă oamenii înțeleg că orașul e mai întâi al lor și abia apoi al funcționarilor primăriei sau al patronilor diverselor firme, Rădăuți poate ajunge în câțiva ani un oraș model pentru România. Dacă își vor constitui ONG-ul și își vor alege mereu obiective conforme posibilităților și nu dorințelor, rădăuțenii își vor putea impune punctele de vedere atât autorităților cât și patronilor pentru că, oricât de puternică ar fi o voce, un cor e mai puternic.
Există deja orașe care și-au dezvoltat asociații puternice, asociații care între timp au devenit familii lărgite care-și petrec timpul liber împreună, dezvoltând civismul local atât prin activitățile lor cât și prin exemplul oferit vecinilor. Singurul lucru care rămâne de văzut este dacă rădăuțenii vor și pot să se constituie într-un exemplu de urmat sau se vor complace să critice ce nu fac alții.
Lasa un raspuns