O lege clară împiedică din start orice derapaj legal pe când una nebuloasă este lesne folosită de avocați sau procurori pentru a obține hotărâri judecătorești favorabile. Dincolo de iraționalul deziderat național cerut unui partid creat de 3 oameni, mă întreb chiar de ce s-au oprit la nivelul național și nu cer platforme cu ținte europene, ultima dintre aceste legi conține la articolul 2 o dispoziție care împiedică aplicarea ei așa cum indică articolul 4. Așa că oamenii se apucă de muncă, scriu statute, găsesc platforme politice potrivite, plătesc taxe, fac drumuri la București și așteaptă minimum 30 de zile numai pentru ca un procuror să le comunice victorios că toată munca lor și toate speranțele lor sunt inutile. Că respectivul procuror n-a citit statutul și platforma pe care o neagă este evident din moment ce nu s-a obosit nici măcar să citească legea invocată dincolo de articolul 2.
Alte legi care conțin articole ce contrazic nu numai spiritul legii dar și litera ei sunt destule dar reprezentativă o consider pe cea a circulației unde, după reglementări minuțioase în privința, vitezei, priorității și altor zeci de amănunte necesare unui trafic cât de cât organizat apare o prevedere care, după părerea mea, le anulează pe toate. Obligația de a conduce de asemenea manieră încât să previi orice posibilitate de accident este, dincolo de contracție a priorității, o cale simplă prin care un agent de poliție rutieră poate rezolva orice problemă dificilă care a generat un accident, deoarece greșeala aceluia care a provocat în fapt evenimentul, viteză, încălcarea priorității sau întoarcerea în u pe un drum public, devine neconcludentă din moment ce nu s-a adaptat viteza pentru a evita accidentul. Prin această prevedere șoferii sunt tentați să își lase mașinile în parcare deoarece aceasta este singura viteză care evită orice posibil accident.
Justiția este oarbă dar ar putea fi scoasă din această situație de câteva lucruri simple. Mai întâi, de un set de legi clare care să cuprindă și excepțiile posibile de la aplicarea lor, parțial sau în totalitate și pe urmă de ridicarea ceții articolelor interpretabile care fac deliciul avocaților. O Justiție puternică judecă fapte și fenomene fără să țină cont de argumente colaterale menite exclusiv obținerii bunăvoinței judecătorilor. Dacă repetarea unei greșeli este cu siguranță un element agravant, nu există necesitatea judecării cu clemență a unui asasin pentru faptul că merge regulat la biserică sau pentru că dă de pomană la săraci.
Lasa un raspuns