Că amenințarea teroristă asupra României nu poate fi un motiv serios pentru anularea recepției prezindențiale de la Cotroceni, o demonstrează parada militară care se desfășoară în aceeași zi, eveniment cu mult mai mulți participanți decât recepția, de departe o țintă mult mai apetisantă pentru ISIS, deoarece se desfășoară în stradă și nu în spatele zidurilor. Că Palatul Cotroceni nu este destul de fastuos pentru pretențiile domnului Iohannis este poate adevărat, dar e greu de crezut că diplomații străini nu cunosc starea economică a României și ar putea fi împresionați de o sală de recepție unde să se cheltuiască 2-3 PIB-uri doar ca președintele să se simtă confortabil de 2-3 ori pe an. Motivul cu 40 de zile de la Clubul Colectiv este însă cel mai uimitor, deoarece el depășește limitele gestului politic și se înscrie între marile greșeli ale actualului președinte, deoarece reamintind-ul într-un mod nefericit, Klaus Iohannis riscă să readucă în Piața Universității, mulțimea nemulțumită de greșelile guvernanților.
Sacrificând pe altarul unor interese neștiute, tradiția acestei țări, hotărârea Președintelui nu poate decât contraria mediile diplomatice, deoarece toți președinții de până acum au respectat cutumele internaționale. În lipsă de motive serioase, această măsură poate însemna diverse lucruri, care mai de care mai defavorabile României. Nu-mi aduc aminte ca printre apanajele prezidențiale să se numere și ieșirea României din circuitul diplomatic, pentru că neinvitarea ambasadorilor la recepția aniversară, va avea consecințe și nici să ia unilateral hotărâri în ceea ce privește desfășurarea vieții acestei țări. Fără o stare de urgență la nivelul întregii țări sau fără o acoperire serioasă, renunțarea la recepție este și va fi luată ca atare, o sfidare atât la adresa României cât, mai ales, a personalului diplomatic de la București. Nu m-aș mira ca diplomații, trecuți la diverse de Ziua României, să uite anul viitor să invite cuplul prezidențial la recepțiile ocazionate de ziua țării lor și nici ca românii să participe la sărbătorile dorite de Klaus Iohannis, fluturând drapele naționale.
La un an de la instalare, Klaus Iohannis, se comportă ca un președinte al unei Republici Prezidențiale și nu ca un Arbitru al unei Republici Parlamentare și sper că memoria românilor este destul de bună, încât să nu permită unui alt conducător unic, accesul la pârghiile puterii. Ceea ce mi se pare foarte curios este faptul că Parlamentul, altă dată foarte vocal în ceea ce privește atribuțiile prezidențiale, tace mâlc. Oricum, dacă rămâne pe a lui Klaus Iohannis, pot să vă garantez că această decizie va fi prima dintr-un foarte lung șir de hotărâri unilaterale, luate în baza unor motive din ce în ce mai subțiri.
Lasa un raspuns