Parfum de moschee

Bucureștenii își vor aminti de Victor Ponta de fiecare dată când muezinii megamoscheii din sectorul unu își vor chema credincioșii la rugăciune, adică de 5 ori pe zi, mult după ce vor fi uitat dezastrul de la Clubul Colectiv. Odată cu terminarea lucrărilor la zisa moschee, Parlamentul nu va uita să dea o lege care să impună bisericilor din zonă să nu mai tragă clopotele pe durata cântării muezinilor pentru a nu-i deranja pe mohamedani să audă chemarea la rugăciune. Tot prin lege, strada din fața moscheii va fi interzisă circulației femeilor care nu poartă veșmântul impus de sharia iar restaurantele dintr-o zonă ce urmează a fi negociată cu muftiul de București, nu vor avea voie să gătească decât carne halal pentru a nu impieta asupra nărilor dreptcredincioșilor lui Alah.
Ministerul Sănătății va continua să gestioneze sistemul deficitar al spitalelor vechi, deservite de personal insuficient și prost plătit în timp ce va investi milioane de euro în spitale moderne care rămân închise, chiar și pe timp de criză, din lipsă de personal medical. Vom continua politica dezastruoasă de a investi bani în sistemul 112 fără ca ”nimeni” să se întrebe la ce folosește preluarea în timp record a bolnavilor sau accidentaților dacă la capătul drumului rămân nebăgați în seamă pe coridoarele spitalelor în așteptarea unui medic mort de oboseală.
Și Primarii Generali ai capitalei și-au câștigat un loc nemeritat în istoria României reușind să cheltuiască peste 2,6 milioane de euro din taxele bucureștenilor pe o statuie megalitică spre a ne aminti pe vecie cât de cretini suntem ca popor. Dacă gusturile plastice ale politicienilor români au fost deja demonstrate de cartoful din frigare care cică simbolizează revoluția, viziunea lui Buculei, peste 100 de tone de oțel care să depășească în înălțime Arcul de Triumf, nu este decât un imens monument al impotenței megalomanilor conducători din prezentul României, ahtiați să lase urme în istorie, indiferent cât de hâde sau cât de inutile.
De departe însă, lucrul cel mai important care va rămâne în sarcina viitorului este o legiferare care să aducă prestația Președintelui României înapoi în cadrul Constituției. Declarația lui Klaus Iohannis cum că în 2015 România și-a recâștigat normalitatea a pus pe gânduri multă lume deoarece aproape nimic din ceea ce face Președintele nu e normal. Se prea poate ca desele sale plimbări să-i ofere o viziune de ansamblu care nouă ne lipsește, dar atâta vreme cât țara funcționează pe bugete de avarie finanțate din împrumuturi care urmează să afecteze viața următoarei generații de români, un pic de decență ar fi de dorit. Din fericire familia prezidențială nu are și copii, pentru că altfel ar fi nevoie de 2-3 avioane pentru deplasarea ei.
2015 s-a terminat. Europa stă pe un mare butoi de pulbere, România se balansează periculos pe marginea prăpastiei și Președintele se odihnește la Palm Beach. Curat normalitate, oameni buni.